Acum citeva zile am vazut la un jurnal tv cum Arion Dionisie, profesor la parohia evanghelica din Cisnadie, aflind ca cei mici n-au habar de comunism, a improvizat in scoala un muzeu in care a adus tot ce-a putut aduna. A gasit chiar si un manual din anii ’50 in care elevii invatau litera x cu Marx. In urma cu o luna, societatea romaneasca inca discuta asiduu despre comunism. La inceputul inceputului, dl Traian Basescu s-a gindit sa condamne comunismul romanesc. A aparut Comisia Tismaneanu, dar multi au spus atunci ca e inutila si pe undeva insultatoare: comunismul se poate condamna si fara comisie din moment ce exista tone de documente publice si marturii colective . Totusi, comisia a alcatuit un raport pe baza caruia dl Basescu a aparut in Parlament pentru a arunca o mina de tarina simbolica pe cosciugul defunctului. La scurta vreme, in timp ce intelectualitatea si poporul jubilau, un tinar domn, Dragos Bucurenci, a decis sa continue discutia intr-un mod nu foarte inspirat. A afirmat ca e de stinga si ca odiosul regim e doar un trup ingropat formal, in timp ce sufletul generos al Maurului barbos bintuie gratios prin inimile antimondialistilor si noilor stingisti din lumea civilizata. A urmat o disputa publica ce a debutat la televizor (Realitatea TV, emisiunea „Altfel"), a continuat in ziare, in circiumi, intre amici, si a atins punctul de fierbere intr-un simpozion gazduit de New Europe College in care s-a discutat lung si anevoios despre Marx, comunism, ideologie, viata, moarte, rau, crima. Azi nimeni nu mai vorbeste despre comunism. E la moda referendumul.