Cred ca nu are sens sa ne lamentam in privinta reactiilor din ultimele zile ale Chisinaului fata de politica de vize a diplomatiei romane. Ele sint, pe undeva, normale si firesti.

In primul rind, stim cu cine stam de vorba. Reactii de genul celor de ieri si de alaltaieri (plingeri la comunitatea internationala ca Romania se amesteca in treburile interne ale Republicii Moldova si intentia de a bloca infiintarea de consulate romanesti in tara vecina) n-ar trebui sa mire prea mult la Bucuresti. Sa fim seriosi, poate fi cineva surprins ca (post)comunistii nu au constiinta nationala sau ca se misca mai mult dupa cum le dicteaza interesele sau varul de la Rasarit? Voronin si Tarlev gestioneaza un stat cu destule probleme sociale, cu crize energetice, saracie etc. Prin urmare, in relatia cu Bucurestiul, ei se pozitioneaza doar asa cum doreste o mare parte din electorat. Apoi, reactiile lor nu sint chiar inedite. Amintiti-va doar de inceputul anilor ’90, cind clasa politica romaneasca de atunci avea foarte multe din mentalul, apucaturile si discursul celei de acum de la Chisinau. Pentru argumentare as aminti doar apelurile diplomatiei romane ale vremii la „neamestecul Ungariei in treburile interne ale Romaniei". Ca discurs public, cazul de acum nu e foarte diferit.

Ar fi o naivitate sa asteptam mai multa intelegere a Chisinaului fata de politica externa a Romaniei in chestiunea romanilor din Basarabia. Nu vom putea construi o relatie de parteneriat functionala, avantajoasa si nu vom gasi o deschidere din partea liderilor moldoveni cit timp cultura lor politica nu difera prea mult de cea care i-a format inainte de 1990. Dar chiar daca Voronin si Tarlev ar fi niste fin democrati, atitudinea lor tot ar avea justificare. E vorba, totusi, de presedintele si de premierul unui stat independent. La toate acestea se adauga memoria „tepelor" luate de basarabeni din partea Bucurestiului si populatia rusofona care nu vrea nici macar sa auda de vreo influenta a Romaniei in zona. Privita cu ochii diplomatiei romane, relatia cu Republica Moldova poate fi construita fie ca una de parteneriat, fie ca una care sa conduca in cele din urma la o forma de asociere, de unire chiar. Pozitia presedintelui Basescu de a miza pe populatia romana pare a fi una inteligenta. Tintind populatia romana, ea poate duce la oricare dintre variante. Depinde insa de doi factori: ritmul democratizarii Republicii Moldova si masura atractivitatii economice si simbolice a Romaniei. Cit timp insa reactiile prompte si clare lipsesc (la ora la care scriu aceste rinduri presedintele nu a avut nici o luare de pozitie mai de Doamne-ajuta!), lucrurile sint mai greu perceptibile in rindul romanilor de dincolo de Prut.

Acum ceva vreme, „Cotidianul" a publicat un material mai mare despre „Cit ne-ar costa Unirea". Intentia noastra a fost atunci de a obtine un cost financiar. Iata insa ca o astfel de perspectiva presupune costuri de imagine la fel de luat in seama.

Citeste si articolul: Republica Moldova ne-a declarat razboi rece