Am vazut pe National Geographic un documentar fascinant despre o puscarie de maxima securitate din SUA. Nu stiu foarte bine de unde-mi vine curiozitatea pentru lumile ermetice ale inchisorilor, nu m-am gindit niciodata serios sa cobor in lecturile copilariei (poate de la „Contele de Monte Cristo"?) sau pe meleagurile indepartate ale constiintei pentru a-mi dezlega cine stie ce mistere adinci care ma manipuleaza. Cert este ca ori de cite ori adulmec o poveste cu un univers concentrationar, puscarie, gulag, scoala de corectie, orice, casc imediat ochii. N-am pierdut nici un episod din serialul „Oz - inchisoarea federala" si nici de data asta n-am strimbat din nas la oferta National Geographic. Ceea ce ma fascineaza si ma intriga la aceste lumi ermetice e ca, in linii mari, au aceleasi reguli ca lumea portilor deschise in ceea ce priveste protectia, puterea, gloria si decaderea. Ma pune pe ginduri sa vad cum, decupind o felie din umanitate si inchizind-o intr-o puscarie, cu citeva guri de aerisire, poti observa ca un entomolog care urmareste viata unor insecte intr-un borcan cum, dupa un timp, societatea se reface in aceleasi cutume. In inchisoarea asta, gardienii identificau convertirile periodice ale detinutilor la diferite bande cu ajutorul tatuajelor. Condamnatii stiau ca pictura trupeasca ii tradeaza, totusi nu ezitau s-o foloseasca. Desi tatuajul ii deconspira fata de gardieni, pe de alta parte ii proteja dat fiind ca era un insemn al apartenentei protectoare. Cei care nu te ucid sint mai importanti decit cei care te hranesc. Vorba unui detinut: „Bandele fac lumea sa se invirteasca... guvernul SUA e o banda mai mare care ucide legal..." Fireste, nu trebuie sa lasati aceasta opinie la indemina copiilor!