Astazi ar fi trebuit sa scriu despre 8 Martie, Ziua Femeii, dar mi-e teama ca mi-am epuizat toate gindurile bune in Pe repede inainte publicat de Martisor. De fapt, intervalul atit de scurt intre cele doua zile dedicate femeilor cred ca face parte dintr-un plan impotriva barbatilor, o strategie de a-i pune la cazne fara a le lasa timp sa se replieze. Ginditi-va, e 1 Martie, iar barbatii, mai ales daca vor sa impresioneze, trebuie sa caute ACEL martisor. Unul care sa nu fie primit cu o privire toleranta si pus in geanta, alaturi de alte citeva zeci considerate prea banale pentru a avea cinstea sa atenteze la integritatea materialului textil care acopera pieptul femeii. Ei bine, dupa ce este trecuta aceasta incercare, barbatul este nevoit sa o ia de la capat. Are sapte zile in care sa se gindeasca la CADOUL care sa stirneasca si altceva decit un zimbet obosit si un sarut din virful buzelor. Daca adaugam aici si ziua de nastere, onomastica, aniversarea casatoriei, a primului sarut, a primului rasarit vazut impreuna s.a.d.m., viata barbatului apare drept o cursa fara sfirsit, un consum sisific de imaginatie. De aceea, eu, unul, ramin consecvent si ma gindesc la 8 Martie ca la Ziua Mamei si a tovarasei invatatoare, asa cum am fost invatat cind eram mic.