In episodul precedent am mentionat cateva cazuri de OZN-uri intalnite de aviatori in cel de-al doilea razboi mondial. Mai reproducem in continuare alte doua din aceeasi categorie. In noaptea de 10 august 1944 un bombardier american B-29, avand baza la Kharagapur, India si comandat de capitanul Alvah M. Reida, se intorcea dintr-o misiune asupra insulei Sumatra. La un moment dat, la circa 500 de metri, au vazut o sfera luminoasa, cu diametrul de circa doi metri. Sfera s-a apropiat de ei din spate. Avionul a incercat mai multe manevre ca sa scape de obiectul pe care-l credea o racheta teleghidata. Obiectul s-a tinut scai de avion la fiecare schimbare de directie sau de altitudine, timp de opt minute, dupa care s-a departat. In seara de 22 decembrie 1944, locotenentul britanic David McFalls, zburand pe un avion Hurricane, la circa 2000 de metri altitudine deasupra granitei franco-germane, a vazut urcand dinspre sol doua lumini puternice portocalii. La inceput a crezut ca erau niste balize luminoase, dar apoi a observat ca globurile de lumina s-au luat dupa el. Deoarece ii imitau toate manevrele prin care incerca sa scape de ele, a dedus ca aparitiile se afla sub un control inteligent. Cele doua lumini uriase, portocalii, dupa ce l-au urmarit cale de mai multe mile, pastrand intre ele o distanta constanta, s-au indepartat si apoi au disparut. In ultimele luni ale celui de-al doilea razboi mondial pilotii bombardierelor americane si engleze au raportat multe astfel de intalniri, unele cu discuri zburatoare care pareau facute din aluminiu mat, sau cu sfere luminoase, altele cu mingi de foc avand diametrul de trei-patru metri, eventual mai mici. Obiectele apareau brusc, din nicaieri, te pomeneai cu ele in coasta avionului, planand uneori cate sase sau opt, intr-o formatie perfecta. Miscarile pe care le faceau dadeau impresia ca obiectele sunt conduse de o inteligenta, dar n-au manifestat, aparent, niciodata intentii dusmanoase. Se multumeau sa se joace de-a soarecele si pisica, iar cand se plictiseau, dispareau spre inaltul cerului cu o viteza incredibila, de peste zece ori mai mare decat a oricarui avion cunoscut. Uneori s-a deschis focul asupra lor, dar straniile obiecte nici nu pareau deranjate, nici n-au reactionat. Desi la inceput au fost inconjurate de o aura de mister si senzational, aceste aparitii, au intrat treptat in folclorul aviatorilor, care s-au obisnuit cu ele, poreclindu-le "avioane de vanatoare foo" sau in engleza foo-fighters. Termenul este intraductibil. In vremea aceea era la mare moda un erou de benzi desenate, azi complet uitat, pe nume Smokey Stover. El utiliza adesea o fraza fara sens: "unde-i foo acolo-i foc". Cuvantul "foo", inexistent in engleza, provenea, s-a spus, din coruperea frantuzescului "feu", insemnand, dupa cum se stie, tot foc. Locotenentul Donald Meiers din Chicago, care s-a intalnit si el cu aceste obiecte stranii, va declara mai tarziu presei: "Sunt trei feluri de astfel de lumini pe care noi le numim foo-fighters. O data sunt luminile rosii, care apar in dreptul varfurilor aripilor; apoi cele care zboara inaintea noastra, in sfarsit un grup de 15 lumini, care apar la mare distanta, stingandu-se si aprinzadu-se, ca un pom de Craciun plutind prin aer". S-a crezut pe atunci ca ar fi vorba de aparatura germana de supraveghere, de bruiaj radar, de perturbare a sistemului de aprindere a motoarelor, de dispozitive pentru un razboi psihologic etc. Oricum, observatiile au fost considerate secret militar si difuzarea lor in presa a fost cenzurata. Abia la sfarsitul razboiului, cand multe documente au devenit publice, s-a aflat ca aceste stranii aparitii au fost vazute si de pilotii germani si de cei japonezi. Acestia, la randul lor, au fost convinsi ca erau arme secrete de origine americana sau britanica. Nemtii incredintasera, astfel, studierea fenomenului asa numitului "Sonder Büro no.13". Explicatiile oficiale ulterioare au vorbit de "halucinatii colective" sau de fenomene naturale necunoscute ori neidentificate, explicatie care, evident, n-a convins.
Aceleasi "foo-fighters" au reaparut, peste mai multi ani, si in razboaiele din Coreea si Vietnam, redeschizand discutiile asupra naturii lor. Ulterior ele nu au mai fost semnalate in forma "clasica", ceea ce s-a interpretat ca un semn ca fie erau legate de principiile de constructie ale avioanelor vremii, fie ca inteligenta aflata indaratul lor s-a decis sa le schimbe infatisarea si modul de manifestare...