Nu trebuie sa ne aruncam ochii pe fe-reastra ca sa vedem ca libertatea noastra, a oamenilor, intr-o societate de consum, este nula. Pentru ca daca ne-am arunca privirile pe fereastra oricum n-am vedea nimic.
Ne-am obisnuit atat de bine cu ceata, ne-au dresat atat de eficient, incat cu gatul in lat, cu zgarda si lesa aferenta, noi chiar credem ca suntem liberi. Ba mai si topaim intr-un picior de bucurie: vai, ce liberi suntem! Uneori literatura ne ajuta sa deslusim ceva in bezna aceasta. Alteori, nu.
Uneori si filmele incearca acelasi exercitiu de luciditate. In zadar. Filozofic vorbind, am avea nevoie de o amnezie totala ca sa devenim liberi. Don Quijote al lui Cervantes uita ca el este burghezul Alonso Quijano, prins intr-un sistem inchis, pentru a putea sa devina liber, Cavalerul Tristei Figuri.
Nu departe de aceste idei, a incercarii de a plasa omul in mijlocul universului si nu in interiorul unei custi, se afla si Jean Anouilh. Punerea in scena se face prin motivul amneziei. In piesa de teatru „Voyageur sans bagage" (scrisa in 1937), dar si in filmul care s-a facut in urma cu cativa ani, el mediteaza pe marginea li-bertatii omului. Si ajunge la concluzia ca aceasta nu exista. Omul este manat de la spate de destin, eu identific destinul cu hazardul. Din aceasta capcana, omul nu poate scapa. Gaston sfarseste prin a-si asuma, intr-un fel sau altul, viata lui Jacques Renaud.
Cu doua mii cinci sute de ani in urma, ca pentru a intelege inca o data ca nimic nu e nou sub soare oricat de orgoliosi am fi, grecii si-au imaginat si ei un fel de amneziac, asemenea lui Gaston din piesa „Calator fara bagaje". Prin efortul lui Sofocle care a scris doua tragedii: „Oedip rege" si „Oedip la Colonos". In cautarea unui ucigas si a identitatii sale, Oedip descopera ca el este asasinul tatalui sau, sotul mamei sale. Moartea sa il va transforma intr-un personaj sacru. In absenta amintirilor, lumea insesi se modifica.
In „Calator fara bagaje", lumea lui Gaston se modifica in lumea lui Jacques si apoi in lumea altei identitati. Cand amnezia loveste, suntem tentati sa credem ca refuzam o lume urata, viciata de eresuri, de abandonuri, minciuni si tradari pentru a alege o lume noua in care totul poate fi luat de la inceput. Dar nu este si aceasta idee, doar o iluzie? Nu este inceputul, un perpetuu trecut?
Filmul bate viataLibertatea omului e nula
Nu trebuie sa ne aruncam ochii pe fe-reastra ca sa vedem ca libertatea noastra, a oamenilor, intr-o societate de consum, este nula. Pentru ca daca ne-am arunca privirile pe fereastra oricum n-am vedea nimic.
Ne-am obisnuit atat de bine c
Ne-am obisnuit atat de bine c
Cronica Romana - alte stiri si articole preluate pe 9AM
Discutii asupra articolului "Filmul bate viataLibertatea omului e nula":
Opinia cititorilor nostri este importanta pentru noi, 9AM incurajand publicarea comentariilor voastre. Pe site urmeaza sa isi gaseasca locul numai comentariile pertinente, on-topic, prezentate intr-un limbaj civilizat, fara atacuri la persoane / institutii. Ne rezervam dreptul de a elimina orice comentariu care nu corespunde acestor principii, precum si de a restrictiona accesul la comentarii utilizatorilor care comit abuzuri grave sau repetate.