7 Martie 2007
Pretentia de a fi obiectiv, clipa de clipa sau cu sincopa, imi pare ceva extra ordinar, iesit din matca comunului, aproape nefiresc as spune. O tensiune insuportabila careia nu cred sa-i fi rezistat nici Hegel. Si apoi cata obiectivitate ar incapea i

Pretentia de a fi obiectiv, clipa de clipa sau cu sincopa, imi pare ceva extra ordinar, iesit din matca comunului, aproape nefiresc as spune. O tensiune insuportabila careia nu cred sa-i fi rezistat nici Hegel. Si apoi cata obiectivitate ar incapea in opiniile noastre? Lucizi, poate. Dar si aici se insinueaza o oboseala incalculabila a felului nostru de a fi. Insa decenta opiniei e cu totul altceva; tine de normalitate, de un fel de a te situa fata de ceilalti intr-o adecvata deschidere.

Ca deschiderea presupune un pat germinativ al intelegerii, un efort in plus de a te aseza optim in fata fiintei celuilalt cu deschisul fiintei tale, nu cred sa mai fie o chestiune de metafizica nebuloasa, ci de perfecta normalitate. Pesemne, subintelesul acestor lucruri, din cand in cand, este si el contrariat de traiectoria defecta a unor personaje lucide, obiective si decente din cale afara.

A devenit suspect firescul alegerii. Bunaoara, pasul hotarator care face deosebirea dintre decor si scena, cel care instituie toata diferenta din lume si asumarea manifesta a alegerii naste, din ce in ce mai putin surprinzator, incrancenate animozitati.

Despre autor:

Adevarul

Sursa: Adevarul

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.