Reforma sistemului electoral presupune si introducerea votului electronic.

Introduceti o cartela in calculator. Votati facind click pe numele candidatului sau al partidului pe care il sustineti din lista afisata pe ecran. Gata. Scena e reala, dar nu se petrece intr-un paradis tehnologic precum Silicon Valley sau Singapore, ci in Europa de Est. In Estonia, mai precis, care a devenit prima tara din lume unde, prin lege, toti cetatenii au dreptul sa voteze electronic, prin Internet, in alegerile generale. Initiative locale, limitate, au existat si in alte locuri precum Franta, Canada sau Elvetia, dar micul stat baltic a inregistrat o premiera mondiala. Acolo, aproape intreaga populatie are carduri de identitate cu microcip ce pot fi folosite si pentru a semna electronic documente. Costurile? Modeste. Un cititor de asemenea carduri e intre 6,5 si 12,5 euro.

Asta ne aduce la mult iubita si stimata noastra clasa politica. Care face tot ce poate sa nu dea ochi cu alegatorii. Actualul prim-ministru sustine ca alegatorul roman trebuie lasat sa se concentreze asupra unei singure alegeri. Ce nu se intelege este de ce in 2004 acelasi personaj nu a obiectat in nici un fel cind romanii au votat, in acelasi timp, pentru presedinte si pentru Parlament. De atunci, si el si restul clasei politice au lasat la o parte orice reforma reala a sistemului electoral. Bun, despre fraudele cu autobuzul si despre referendumul-tombola prin care s-a fraudat revizuirea Constitutiei, in 2003, am inteles ca „ramine cum am stabilit". Dar despre votul prin corespondenta ati mai auzit ceva? Sau despre modificarea legii de finantare a partidelor politice?

Votul electronic este o necesitate mai ales intr-o tara precum Romania, unde divortul dintre politicieni si public este profund si unde multi tineri - care ar fi beneficiarii directi ai acestei metode - nu se simt in nici un fel reprezentati de actuala oligarhie politica. O tara de unde au plecat milioane de compatrioti, risipiti pe toate continentele, uneori la sute de kilometri de cele mai apropiate consulate sau ambasade.

Ar fi asta o cheltuiala pe care nu ne-o putem permite? In nici un caz. Doar regia de transport Bucuresti (RATB) a investit 14 milioane de euro, dintr-un foc, pentru un sistem de taxare electronic pe care majoritatea calatorilor il ignora. Cu banii acestia puteau fi cumparate sute de mii de cititoare de carduri care ar fi distribuite alegatorilor sau instalate in centrele de votare. Iar ceva experienta exista: in 2003, peste 1.700 de militari romani au votat electronic din Afganistan, Irak sau Bosnia. Urmind directivele UE, Guvernul a stabilit ca este obligatorie trecerea la sistemul digital de televiziune pina in 2012. Cind e vorba despre circ si subcultura, se vede treaba ca politicienii se implica. Daca e posibil in Estonia, cred ca se poate si in Romania, unde avem aproape un milion de conexiuni de Internet in banda larga, aproape 90% rezidentiale. Atunci, pe cind un sistem decent de vot?