S-ar parea ca in afara perioadelor clar delimitate ale campaniilor electorale, sondajele nu spun mai nimic nici despre intentiile de vot, nici macar despre indici de popularitate, ci ofera doar o ordonare a elementelor unui sistem, cum ar fi dispunerea politicienilor sau a partidelor intr-o scala. Astfel, sondajele definesc tendinte, dar nu pot oferi o incadrare definitiva.

Pot fi sondajele un substitut al democratiei? Cind datele sondajelor de opinie sint considerate mai mult decit suficiente pentru a justifica o decizie politica cruciala, precum schimbarea sistemului electoral, iar referendumul este expediat in zona derizoriului, intrebarea devine esentiala. Referendumul e o consultare directa, o expresie a democratiei semidirecte, care ofera o temelie sigura deciziei, ceea ce sondajele nu pot si nici nu aspira sa faca. Si totusi, „democratia" sondajelor inlocuieste consultarea cetatenilor. Subiectul chestionat de operatorii institutelor se substituie cetateanului. Dar mai poate fi numita democratie organizarea politica ce nu se fondeaza pe participarea nemediata a cetatenilor la decizie?

Aceleasi intrebari se pun si in Franta, unde sondajele, oarecum asemanator Romaniei, au dat rateuri importante in precedentele alegeri prezidentiale. Si, pentru ca in Hexagon primul tur al prezidentialelor va fi pe 22 aprilie, controversele privind sondajele s-au aprins. Dezbaterea vizeaza atit pertinenta sondajelor, cit si imbunatatirea cadrului juridic privind prezentarea lor in presa. Unii politologi pun in discutie chiar sensul unor analize care masoara, spre exemplu, intentia de vot. Ce validitate au acestea acum, intr-un moment in care volatilitatea electorala este crescuta, afilierile politice sint fluide, iar alegerile urmeaza sa se desfasoare abia peste sase saptamini? Altii merg pina acolo, precum Alain Garrigou de la Universitatea Paris X Nanterre, incit privesc sondajele ca pe o „parodie de stiinta". In eseul numit atit de plastic „Betia sondajelor", si publicat la sfirsitul anului trecut la Editura La Découverte, Garrigou sustine ca institutele de sondare se plaseaza intr-o complicitate nu tocmai nevinovata alaturi de media si partidele politice in miezul unui sistem de productie a opiniei. Si, cum institutele de sondare, ca si mass-media de altfel, au o dimensiune prioritara for profit, interesul economic de a vinde rezultatele contribuie la dezvoltarea unui mecanism de autoalimentare a sistemului.

S-ar parea ca in afara perioadelor clar delimitate ale campaniilor electorale, sondajele nu spun mai nimic nici despre intentiile de vot, nici macar despre indici de popularitate, ci ofera doar o ordonare a elementelor unui sistem, cum ar fi dispunerea politicienilor sau a partidelor intr-o scala. Astfel, sondajele definesc tendinte, dar nu pot oferi o incadrare definitiva. Oricum, cea mai sigura garantie in privinta validitatii unui sondaj ramine concurenta. Cita vreme institutele de sondare se plaseaza pe o piata concurentiala, interesul lor va fi sa-si dovedeasca profesionalismul, nu sa induca in eroare opinia publica.

Aceasta situatie nu este insa asiguratoare. Si situatia nu este valabila doar in Franta sau in Romania. Peste tot problema adaptarii sondajelor la noua stare a societatii se pune intr-un fel sau altul. Aparute intr-un anume context social, politic si comunicational, sondajele si-au schimbat, in mare masura, menirea. De la sondajele lui Gallup din timpul campaniei prezidentiale americane din 1936 circumstantele s-au modificat. Iata de ce multi sociologi si politologi sint foarte critici atit in privinta metodelor de sondare, cit mai ales cu referire la prezentarea lor in media. Cercetatorii francezi se intreaba, mai ales dupa alegerile prezidentiale din 2002, in ce masura sondajele pot modifica comportamentul electorilor. Mai multe cercetari au dovedit ca alegatorii si-au schimbat optiunile in favoarea unor candidati cu mai putine sanse la primul tur al alegerilor prezidentiale din 2002 cita vreme sondajele indicau ca sigur un al doilea tur Jospin-Chirac. In acelasi registru al influentei asupra opiniilor politice sa ne amintim ca si in Romania, doar cu citeva luni in urma, un sondaj lansa un partid virtual. Sa fi contribuit acel sondaj la aparitia PLD?

In Franta nu exista dubiu: anchetele de opinie influenteaza viata politica. Ele nu sint doar simple masuratori ale opiniei, ci intervin in disputele publice. Desemnarea de catre militantii Partidului Socialist francez a politicienei Ségolène Royal drept candidata la alegerile prezidentiale a fost consecinta directa a scorului din sondaje. Nu altfel a stat situatia in cazul lui Mircea Geoana la congresul extraordinar al PSD din decembrie. Dar astfel sondajele se substituie dezbaterii democratice. Subiectul anchetelor de opinie nu mai este cetateanul. Iar democratia virtuala, fara cetateni, nu exista.