Generatiile se succed inutil. Scaunul antrenorului e contagios si transmite catre tinerii tehnicieni romani violenta limbajului si manifestul intolerantei impamintenite in era Dragomir.

Deunazi, Dan Petrescu a ridicat in picioare Stamford Bridge la ani buni de la retragerea sa de la Chelsea. Reverenta englezilor n-a venit chemata doar de amintirea centrarilor balistice venite de pe dreapta. Respectul lor vine esential din spiritul de fairplay total pe care Super-Dan l-a respirat intreaga sa cariera. A fost printre primii din generatia aurie care s-au apucat de antrenorat si am crezut, o vreme, ca va fi catalizatorul unei schimbari de atitudine fata de epoca Cro-Magnon Hizo. N-a fost asa! Baiatul educat la cele mai inalte scoli londoneze n-a scapat de bolile copilariei fotbalistice. L-am auzit, dupa meciul pierdut contra Farului, indignat ca a fost arbitrat corect acasa. Tudor nu-i acordase sfintul „5-10% in plus pentru gazde"! In timpul partidelor e turbat de furie. Gesticuleaza si injura fara pic de accent britanic. Nu e singurul! Razvan Lucescu e categoric mai elegant in Armani si Hugo Boss decit era Halagian in treningul de la Crinul Rosu. Degeaba. Limbajul gesturilor si buzele care framinta la nesfirsit cuvintele interzise de dictionar anuleaza instant orice urma de rafinament. Ce mai e de spus atunci despre Olaroiu, care experimenteaza din plin extazul autoexorcizarii orale si loviturile de arte martiale in gol? Iar pe banca Universitatii Craiova ar trebui sa ia loc si un culegator de folclor. Altminteri, „nestematele" jargonului obscen oltenesc declamate gutural de tridentul Stoica-Cristescu-Beldeanu risca sa ramina neculese. Cine e mai jos de locul unu in clasament recita pe toate canalele imnul antrenorului roman: „Sintem singuri impotriva tuturor". Nu-si asuma greselile tactice vreodata si nu pregatesc slab meciurile in ruptul capului! Victime ale erorilor de arbitraj, acesti antrenori (si nu numai ei!) sint de multe ori exact cei care provoaca dezastrul fluierasilor! Presiunea continua pe arbitri e marea gaselnita descoperita de elevii scolii de vara conduse de profesorul Radulescu. Daca au vazut ca asta „se joaca" in Romania, strainii s-au adaptat si ei. Invatase Zenga sa injure si sa jigneasca de parca si-ar fi facut junioratul la Dinamo Obor. Si Bergodi s-a altoit repede, chiar daca la Cluj parea ca e un mediu mai civilizat. Singur Protasov, sfinxul, n-a prins radacini in mlastina lui Mitica. Ar fi nedrept insa sa nu salutam si exceptiile, cu atit mai mult cu cit si ei sint tehnicieni tineri. Fara luminile rampei, Nelutu Sabau ramine acelasi model de comportament uman. Sobru si fara excese lingvistice. La fel si Dorinel Munteanu sau surpriza Neagoe, un oltean linistit pe banca Pandurilor. Numarati cartonasele din portofoliul echipelor gestionate de putinii gentlemeni de pe banca. Sint intotdeauna mai putine decit la jucatorii antrenati de „baietii rai" Oare o fi intimplator?