Misiunea Regimentului 30 Garda si Protocol „Mihai Viteazul’’ e sa-si serveasca patria in lumina reflectoarelor. Selectia membrilor regimentului e jumatate recrutare militara, jumatate casting.

Dupa Revolutie, Regimentul 30Garda si Protocol „Mihai Viteazul" a dat onorul la138 de sefi de stat si la 70 de prim-ministri. Un clapaug cu inima de leu sau un brav cracanat din Armata romana n-o sa ajunga niciodata sa dea onorul in uniforma de parada cu fireturi si eghileti marimilor politice de talie nationala sau internationala. Regimentul 30 Garda si Protocol „Mihai Viteazul" nu se abate de la regulamentul sau militar si respecta standarde inalte de frumusete pentru militarii sai, inca de la infiintarea sa de catre Cuza, la 1 iulie 1860. Nu se mai gasesc barbati inalti

Cind alege candidatii pentru Regimentul Garda si Protocol, rigorile de ordin estetic ale locotenent-colonelului Cristian Mirea tin seama si de exigentele presei internationale. „1,80 m trebuie sa aiba minimum, dar am tot scazut stacheta, n-are rost sa ne ferim, pina la 1,77, ca nu se mai gasesc barbati inalti. Cam 70 kg, fizionomia placuta, n-o sa-l iau pe unul cu urechile mari sau cu nasul mai asa, ca ati vazut ca noi, Ceremonie si Onoruri, desfasuram activitati internationale si vin fotoreporteri si cameramani care iau prim-planuri cu noi si se da pe CNN si pe alte canale…", explica lt.-col. Mirea de ce Regimentul Garda si Onoare nu-si poate permite extravagante fizionomice. Interesele statului roman sint in joc. „Primul lucru pe care-l vede si cu care ia contact o personalitate cind se deschide usa de la avion sintem noi. Sintem deci reprezentantii Armatei, dar si ai statului roman!", se simte responsabil lt.-col. Mirea.

Cind se prezinta la selectie pentru Regimentul Garda si Onoare, lt.-col. Mirea le atrage candidatilor atentia. „E foarte greu la noi, dar e si foarte frumos! Citi dintre voi aveti posibilitatea sa stati la doi pasi de un presedinte, nu vorbesc numai de presedintele Romaniei, vorbesc de ceilalti! Dle, sintem ceea ce sintem! Sintem unicat in tara!", se mindreste lt.-col. Mirea. Colegul sau, maiorul Dan Enache, il aproba, dar mai pune si el un punct pe i, ca sa se faca mai bine inteleasa diferenta dintre ei si alti militari din Armata romana. „Ce fac Scorpionii Rosii in Irak poate sa faca oricine, dar ce facem noi ei nu pot sa faca. Nu ca dau eu cu periuta pe mine. Eu am 1,88 m si 80 kg, m-am mai ingrasat un pic din ’88, cind am intrat la Regimentul de Garda. Un scorpion rosu d-ala atitica poate sa mearga pe sub dunele de nisip, sa sara din transportor, dar la ceremonial nu poate sa mearga o fiinta atita!", e categoric maiorul Enache.

Doamna Bety, bibliotecara blonda si sufletista a Regimentului, care a trebuit sa-si schimbe soneria la mobil din French-cancan in militarosul mars Radetzky al lui Strauss, ca sa poata auzi cind regimentul are nevoie de ea, adauga intr-o suflare: „Si regimentul nostru are militari care au plecat in Irak sau in Afganistan!".

Militari carora le e frica sa nu se sifoneze

La Regimentul de Garda, continua maiorul Enache, baza e instructia - tragere, tactica, front -, iar spuma e ceremonialul. „E usor sa intelegeti acum de ce pot sa stea doua-trei ore nemiscati. Pai la cita instructie au in ei!", pune in lumina, pentru profani, logica faptelor maiorul Enache. Doamna Bety, bibliotecara, arata si ea o fata nevazuta a regimentului: „Baietii pleaca in misiune in picioare. E risul lumii sa vezi 20-30 de insi stind in autobuz in picioare, cu atitea scaune goale in jurul lor. Abia apoi am inteles de ce". Nu apuca sa spuna, ca maiorul Enache deja vorbeste din experienta: „1. Te sifonezi. 2. Ti se trag pantalonii din cizme daca te asezi. Nu poti sa te prezinti asa la ceremonie!". Uniforma postrevolutionara pe care a primit-o regimentul in ’91 l-a dat gata si pe presedintele Iliescu. Domna Bety stie: „Cind a fost numit presedinte, aveam un ofiter de peste 1,90 pe scari, la baza coloanelor, imbracat in noua uniforma si cu pardesiul pe el. Dl presedinte s-a dat jos din masina, n-a stiut ce se intimpla si a facut o plecaciune!".

Baionete cu scotch

Pe vremea lui Ceausescu, selectia pentru Regimentul Garda si Onoare era crunta. Ca soldat in termen, lt.-col. Mirea a trecut prin furcile a sase comisii, iar inainte sa fie acceptat ca ofiter, a trebuit sa primeasca unda verde si de la Securitate. „Erau standarde foarte ridicate. Se spunea atunci ca, si acum, ca Regimentul Garda si Onoare era o rampa de lansare in cariera. Veneau in Scoala Militara si-i alegeau numai pe cei mai buni, cei mai destepti!", spune lt.-col. Mirea. Era totusi ceva ce-l nemultumea pe vremea lui Ceausescu: „Securitatea ne controla la armament de fiecare data cind mergeam la o ceremonie. Ne deranja lipsa asta de incredere, totusi, depuseseram un juramint… Acum nu se mai pastreaza verificarea la armament, e alta incredere!", e multumit lt.-col. Mirea ca puterile postdecembriste au mers pe mina lor. Americanii, la vizita lui Bush in Romania, n-au vrut, dar n-au avut de ales. „Ne-au cerut sa rabatam baionetele de la carabine si sa le lipim cu scotch, dar comandantul de atunci nu a vrut. Le-a spus: «Voi aveti incredere in garda voastra? Da? Si noi!». N-au mai avut ce sa zica si i-am dat onorul lui Bush cu baionete!", se mindreste maiorul Enache.

Sefi de stat cu mari emotii

Ceremoniile de primire Ceausescu le ordona pe aeroport, ca la Cotroceni nu voia sa stea de frica unei ciuperci hulite de unii restauratori, iar in Primaverii nu avea loc de festivitati.

„Cel mai haios a fost cind a venit un prieten de-al lui din Africa, daca nu ma insel cred ca era Gaddafi. El a venit imbracat in cearsafurile alea ale lui, la noi era ger, s-au oprit si imn, si salve de onoare, ca trebuia sa-l duca la spital daca mai statea putin", ride maiorul Dan Raicu.

De ce nu pot scapa, nici dupa o viata de ceremonii, militarii de la Regimentul de Garda sint emotiile. Comandantul regimentului, colonelul Tudor Marian, nu face exceptie: „Ai trac de fiecare data, cine spune ca nu are, eu nu-l cred. E ca la actori pe scena!".

Locotenentul Calin Catalin si-a temperat emotiile cu ale altora: „La inceput era mai greu, ca nu e chiar usor sa fii in fata unor persoane pe care le vezi la stiri, dar apoi iti dai seama ca si ei sint oameni exact ca si ceilalti si fac mici gafe. In unele situatii ii ai la mai putin de juma de metru in fata si iti dai seama care e mai incordat, care mai relaxat, unii sint foarte crispati ca le e teama sa nu uite protocolul, iti dai seama care sint la inceput de mandat si care nu. Mai ales cei care vin din alte culturi sint mai stresati si mai stingaci, de teama sa nu incalce ceva". Maiorul Dan Enache da cu naduf definitia liantului universal: „Si la noi ca si la ei, ca si la toti oamenii e emotia asta!"

Ard in flacari la post In Grecia, membrii garzii prezidentiale (Evzones) sint, de asemenea, alesi pe sprinceana. Trebuie sa aiba peste 1,87m inaltime, tinuta morala si fizionomie placuta ca sa ajunga sa fie antrenati sa stea o ora absolut nemiscati in post. In 2001, in timpul unei demonstratii in fata Parlamentului, un cocteil Molotov a incendiat unul dintre posturile de garda, dar membrul garzii aflat la post a ramas nemiscat, cu uniforma arzind si fumegind, pina superiorul sau a venit si i-a dat ordin sa se miste.