Sunt lucruri de care suntem convinsi ca vor dura in veci.
Ganditi-va la vremea cand mergeati la scoala. Ce vedeti ?... In primul rand, pe domnul profesor, care ia, pe rand, toate fetele, blande sau aspre, tinere sau batrane, palide sau oachese sau roscovane, care au defilat pe dinaintea noastra, la catedra.
Apoi, bancile cu colegi. Iar imediat, la o mai atenta ochire a icoanei aparuta in minte, tabla. Tabla mare, langa care am cunoscut atatea emotii. Tabla neagra, dela care plecam cu degetele murdare de creta si inima usoara sau grea, dupa cum raspunsul nostru se potrivea sau ba, cu cele din carte.
Tabla asta neagra, v' ati fi putut inchipui ca va veni o zi cand din neagra se va face alba ?...
Ziua a si venit! Deocamdata in America, fireste, dar nu va trece mult si vom vedea minunea si la noi. Pasami-te, oculistii yankei au bagat de seama ca tabla neagra le strica scolarilor ochii. Ea mai are pacatul de a intuneca clasele si le ia din veselie. Mai ales cand de atata frecatura cu buretele sau carpa de praf, devine de un cenusiu spalacit si murdar. Pentru toate aceste motive, dupa lungi si savante deliberari, s' a hotarat ca toate scolile din New - York sa fie inzestrate cu table albe, fabricate dintr'o compozitie chimica misterioasa, si care e pare-se, infinit superioara stratului de negreala de pe tablele de lemn. Si cum la americani treaba merge "zis si facut", tablele albe au si luat locul celor negre. Plozii se slujesc de niste tibisiruri negre sau albastre. Si se declara incantati. Oculistii la fel. Dar in ce ma priveste, parca nu-mi vine a crede ca o teorema ceva mai complicata poate fi demonstrata, albastru pe alb....
ZIUA, 6 martie 1939