Banca Nationala a Romaniei, in problema creditului de consum, a jucat rolul antrenorului. Cam sever, dar indeajuns de convingator, astfel incat sa creeze reflex in piata. Intrebarea care se pune este daca erau necesare normele prin care se restrictio
Banca Nationala a Romaniei, in problema creditului de consum, a jucat rolul antrenorului. Cam sever, dar indeajuns de convingator, astfel incat sa creeze reflex in piata. Intrebarea care se pune este daca erau necesare normele prin care se restrictiona accesul la creditele de consum. Raspunsul este, categoric, da. Pe o piata incalzita unde concurenta a fost si este acerba, cu un consumator cu extrem de mare apetit si un mare segment din populatie care tindea sa-si depaseasca cu mult conditia, normele bancii centrale au functionat ca un vaccin. Profilaxia a prins, iar bancile comerciale au dat dovada ca se pot adapta rapid la situatia creata. Aceasta chiar si in conditiile in care, in sistem, a existat nemultumire. Nemultumire afisata mai mult pentru birocratia mult prea stricta impusa. De acum incolo fiecare banca va avea propriile scheme profilactice, ceea ce se traduce prin intrarea in normalitate si depasirea unei etape caracterizate de entuziasm. Renuntarea la norme si trecerea la autoreglementare este salutara deoarece normele BNR erau prea uniforme nelasand grade de libertate adaptate, firesc, la client. Este drept ca bancile comerciale si institutiile financiare nebancare au gasit "rute ocolitoare", dar acest lucru fara sa supraindatoreze clientul sau sa se expuna prea mult la risc. Este o alta componenta a antrenamentului initiat de banca centrala. Intr-adevar impunerea unui prag de indatorare de 35 de procente din venitul lunar al clientului, desi corecta in argumentatie, totusi crea o discriminare in sistem. Sa ne explicam. Pentru un client care are un salariu la nivelul mediului pe economie constrangerea este normala. Salariul mediu pe economie atat permite dupa achitarea obligatiilor curente. Ce te faci, insa, atunci cand ai un client al carui venit depaseste 1.500 de euro pe luna, un astfel de salariu nemaifiind o raritate in economie. Tot la 35 de procente poate fi limitat acest client in conditiile in care este clar ca acesta poate sustine financiar un prag cu mult mai mare decat cel impus prin norme. De aceea era nevoie de o mai mare flexibilitate din partea Bancii Nationale iar retragerea aparenta din piata este benefica. Este benefica atat pentru bancile comerciale, cat si pentru clienti. Devine posibila realizarea unui grad mai mare de acces la instrumentul de creditare, iar acest acces este unul "curat", fara riscuri majore. Ofiterul de credite se va plia pe client, iar banca va avea posibilitatea sa lanseze oferte pe tipuri de clienti. Este posibila intrarea in normalitate pe segmentul creditului ipotecar si aducerea lui la niste indicatori daca nu comparabili cu cei din UE, macar apropiati. Nicio banca nu va risca in acest domeniu decat daca va dori sa iasa din sistem. Competitia se va accentua si vor castiga doar cei care se vor dovedi inovativi pentru a oferi produse care sa aiba cautare. Momentul este bun deoarece dupa boom-ul creditelor de consum bancile au reusit sa-si creeze o clientela, captiva, putem spune. Cardul de credit si-a facut cu prisosinta datoria. Primirea unui card in cutia postala nu mai mira pe nimeni. Clientul a invatat, in mare masura, sa fie consumator. Motorul acestei orientari a fost bine turat de banci iar "asistenta" BNR a permis evitarea calarii acestuia. Acum BNR poate urmari de pe margine intregul joc deoarece cele doua echipe, banci, consumatori, sunt antrenate.
Despre autor:
