"Varstele lui Lulu", romanul scriitoarei spaniole Almudena Grandes,47 de ani, este printre primele in topul celor mai vandute carti din Romania.
Intr-un recent interviu, acordat unei reviste madrilène, Almudena, licentiata in istorie si geografie, vorbeste despre literatura , pe care o considera "pilonul care ma sustine si care are cea mai mare importanta in viata mea", despre cartea care i-a adus celebritatea , "Varstele lui Lulu", despre premiile literare primi- te si despre Razboiul Civil din Spania, care a ucis un milion de persoane. De curand, la Madrid a aparut un nou roman al ei,"Inima de gheata".

- Mai rar auzim ca publicul si criticii literari sa vorbeasca elogios despre acelasi titlu, cum s-a intamplat cu "Varstele lui Lulu".De ce crezi ca s-a intamplat asa ?
- Trebuie sa cred ca asa este pentru ca fiecare carte este, fireste, mai reusita decat cea sau cele anterioare.Criticii literari au spus ca "Varstele lui Lulu" este cea mai buna fiindca se pliaza foarte bine pe modelul consacrat de traditie. Nu stiu daca este cea mai valoroasa, pentru ca a trecut destul de putin timp de la cele deja publicate, dar daca marcheaza cumva maturitatea mea artistica, in asa fel incat sa incep alt ciclu, e foarte bine.
- Va incepeti toate romanele, pornind de la o imagine. Care a fost punctual de plecare la "Varstele lui Lulu"?
- Mi-am petrecut o vara la Cadiz si imediat ce am ajuns acolo, m-am gandit ca intr-o zi va trebui sa scriu despre vantul puternic din zona, iscat de intalnirea Marii Mediterane cu Oceanul Atlantic.Cred ca acest lucru face ca lumea de aici sa aiba un fel de fatalism congenital si cultural, in functie de el isi organizeaza viata, pana la punctual de a-si schimba planurile, ca de exemplu nu se merge la film sau nu se porneste masina de spalat, caci sufla Levante. Mi se pare foarte literar, un fel de realism magic, caci acel loc era ca Macondo- ul lui García Márquez. S-atunci mi-a venit ideea ca in casele de aici se afla locul perfect in care se pot ascunde personajele cartii.
- Multe scrieri ale dvs. sunt chiar dureros de triste. Suferiti cand le scrieti?
- Sigur ca da. Am avut momente in care simteam ca nu mai rezist si in care imi doream sa termin de scris, fiindca eram disperata.Am plans foarte mult din cauza personajelor mele, plang minute in sir cand scriu,iar la aceasta carte, mi-au curs lacrimile cu nemiluita. Fara indoiala, asta cred ca li se intampla tuturor scriitorilor, caci daca tu nu esti capabil sa te emotionezi in fata eroilor cartii pe care o scri, atunci, cum vor putea ei sa-l impresioneze pe cititor ?
- Sunteti o republicana convinsa, desi spaniolii par sa fie sedusi de monarhie.
- In anii ’30, Spania era o tara model, cu o cultura si o legislatie de invidiat, dar despre asa ceva nu se mai vorbeste, furandu-le astfel spaniolilor o parte din istoria lor.Inainte de a muri,mi-as dori sa traiesc in cea de a treia Republica, dar este imposibil pentru ca nu exista niciun curent de opinie, puternic, capabil sa se opuna monarhiei. S-a inoculat ideea ca regele este simbolul democratiei,al unei vieti linistite si multumitoare. Chiar si in Constitutie exista o contradictie : primul articol stipuleaza ca toti spaniolii sunt egali in fata legii. Nu si regele.
- "Varstele lui Lulu", un roman erotic scris (1989) cand aveati 28 de ani si care v-a adus premiul "Surasul vertical", e bine de spus ca a fost tradus in 23 de limbi, chiar si in japoneza. Cum il vedeti acum, dupa 13 ani ?
- Imi place in continuare. Este o carte scrisa mai modest, a fost prima, dar o iubesc si nu ma dezic de ea in niciun fel. Ba chiar a fost foarte generoasa cu mine, asa cum putine romane au facut-o cu autorii lor. Ea mi-a adus statutul de scriitoare, dar deseori am senzatia ca nu eu am scris-o, ca de cand a devenit celebra, sunt fiica si nu mama ei.
- Cum ati convins ca nu sunteti o scriitoare de romane erotice?
- Nu m-a interesat niciodata sa ma convertesc intr-un apostol al erotismului spaniol. Si acest lucru a fost remarcat.M-a impovarat succesul romanului. Cand l-am scris, eram o persoana anonima, traiam din articole cerute punctual de un ziar sau o revista, nu aveam prea multi bani si, pe neasteptate, "Varstele lui Lulu", a dat ocol lumii intregi.E ca si cum m-ar fi intrebat daca imi doresc sa fiu o cunoscuta scriitoare si a decis in numele meu,ca da, voi fi romanciera si m-a pus sa scriu.