Textul urmator nu va fi simpatic nimanui - nici „basescienilor", nici „antibasescienilor". Pentru ca nu-i aplauda nici pe unii, nici pe altii. Ba dimpotriva.

De partea cui e cineva - a lui Basescu sau a lui Tariceanu? Asta pare sa fie intrebarea la ordinea zilei intr-o societate extrem de polarizata, cum e acum cea romaneasca. O societate in care pozitiile, exprimate in discutii private sau in presa, sint neaparat excesive, pline de incrincenare, pe picior de lupta.

Pentru „antibasescieni" (politicieni, comentatori mass-media, oameni simpli), presedintele este reprezentantul raului absolut. Omul care manipuleaza pentru a avea control total. Cel care minte cum respira, care se indeletniceste cu manevrele subterane, care nu poate sta linistit daca nu baga zizanie. Hotul care striga „hotul!". Dusmanul neimpacat al pluralismului, al parlamentarismului, al democratiei in ultima instanta. Tiranul, pur si simplu.

Pentru „basescieni", presedintele este omul providential, unul care vindeca bolnavii, calca pe ape si pe care ticalosii vor sa-l crucifice. Ticalosii, adica Tariceanu si clica lui de petro-liberali, moguli media si pioni ai sistemului ticalosit. Fireste, pentru acestia premierul minte si el cum respira, e virful de aisberg al mafiei, dusmanul justitiei si al democratiei.

In toate aceste pozitii, nu exista nici o urma firava de nuanta. Oamenii sint ori innegriti total, ori zugraviti in vesminte albe si pe un cal ca spuma laptelui. Discursul insusi este ori caricatural, ori encomiastic.

Realitatea, precum stim, nu este niciodata colorata in alb/negru. Oamenii nu sint numai ticalosi sau numai sfinti. Daca vorbim despre cei doi actori care au incins spiritele, Tariceanu si Basescu, fiecare dintre ei a facut si greseli, si lucruri laudabile. Una peste alta, toate datele ne spun ca lucrurile pozitive prevaleaza: cresterea economica cea mai mare anul trecut, aderarea la UE, condamnarea comunismului, anticoruptia, dosarele Securitatii etc. Din punct de vedere economic sau al reformei morale, am facut cele mai mari progrese de la Revolutie incoace.

Cu toate acestea, cele doua tabere care au contribuit la realizarea acestor progrese nu gasesc altceva mai bun de facut decit sa se se zgindare una pe alta, ca pustii printre gard. Se ataca, se injura, isi incordeaza muschii. Ultima incaierare s-a dus pe tarimul papioanelor. Presedintele i-a zis premierului ca are fata de european cu papion, iar liberalii au venit toti in Parlament cu papioane. „Sic! nici noi nu ne lasam mai prejos!"

Pe fiecare nu-l mai intereseaza nimic altceva decit sa le-o plateasca celor din tabara adversa. Nu conteaza cum. La gradul de iresponsabilitate la care s-a ajuns in tot acest carusel, mai trebuie sa-si mai scoata limba unul altuia. In timpul acesta, nederanjat de nimeni, Gigi Becali urca victorios.