De-o fi una, de-o fi alta...

Politica nu este o expunere de dorinte; politica presupune si stapanirea mijloacelor de realizare a acestor dorinte si a unor viziuni ideologice... Ca atare, nu este suficient sa stii ce vrei; trebuie sa stii ce poti. (Gh. Duca).

Noi, oamenii obisnuiti, neinregimentati politic in nicio structura de partid, nu prea stim nici ce vrem, nici ce sa facem. Incercam sa ne informam asupra evenimentelor, dar, neavand acces la surse, luam cunostinta de ele prin intermediul presei. In felul acesta, evenimentele ajung la noi la a treia mana, ultima veriga fiind ziaristul. E greu de crezut ca pe acest drum lung evenimentele nu sunt expuse unor modificari, fie datorita subiectivitatii ziaristului, fie datorita intereselor unor persoane de care depinde soarta ziarului sau a postului TV. Este adevarat ca presa este libera, in sensul ca fiecare ziarist este liber sa scrie ce vrea; depinde numai ce vrea.
Una dintre necesitatile acceptate de o mare majoritate a populatiei este aceea a primenirii intregii clasei politice. Dar, cel putin pentru moment, singura actiune initiata in aceasta directie este incercarea de indepartare a lui Basescu, spre care s-a dirijat toata artileria grea. O astfel de actiune este statutara, democratica si nu poate fi condamnata, ci doar comentata. Pare putin bizar faptul ca pentru succesul acestei actiuni s-au modificat niste legi sau dispozitii; dar numai pare. In fond, nimeni nu este de neinlocuit; dar aceasta inlocuire nu rezolva problemele, caci acesta nu poate fi facut responsabil pentru toate relele din tara. Dar, evidentierea unui mare numar de fapte imputabile, unele in contradictie cu Constitutia, seamana cu actiunea de a omori o musca de pe perete tragand in ea cu tunul. Repetarea zilnica a acuzatiilor, incercarile de a interpreta orice actiune, oricat de banala, a presedintelui drept nestatutara, poate avea efectul invers decat cel scontat, transformandu-l pe acesta in victima sau chiar martir. Vehementa acuzatiilor poate face pe unii sa creada ca in spatele lor se afla altceva, cum ar fi importante interese politice sau economice.
Evident, o cale sigura de schimbare a actualei clase politice este aceea a intineririi progresive a clasei politice, lucru care nu este bine vazut de seniorii partidelor, caci isi vad primejduita situatia si pozitia in structura ierarhica a partidului. Tinerii au ideile si conceptiile lor, sunt mai legati de realitatile contemporane si au dinamismul si vigoarea tineretii... Unele partide i-au inlaturat pe tinerii care nu gandeau ca "seful". Au aparut insa si unii tineri in structurile de varf ale partidelor. Ei au unele trasaturi specifice comune; sunt foarte vocali, vorbesc tare si cu viteza mare, au un limbaj plin de venin, dar cu un continut sarac in idei; se prezinta astfel ca niste clone ale seniorilor. Doar ca unii dintre ei sunt rasi pe cap, iar altii rasi in cap...
Speranta mea este in tinerii care lucreaza in Apus si care se vor intoarce cu alta viziune, cu alta perceptie a realitatilor. Vor avea la inceput acelasi soc pe care l-a avut Argetoianu, dupa un lung sejur in Apus: "La inapoierea mea din Italia am gasit la Bucuresti o atmosfera de casa de nebuni, in care se injurau oamenii unii pe altii, de dimineata pana seara. Si daca ar fi fost numai atat ! Dar pe langa nebuni mai erau si pungasi!".
Cei care au fost, s-au intors si vor avea curajul sa ramana, stiind ca poate fi si altfel, poate vor actiona ca un pic din acest a€žaltfel" sa se realizeze si la noi.
Sau asa sper eu !