Si ministrul Finantelor se numara printre demnitarii de rang egal care au intrat demult in dizgratia opiniei publice. Si merita un asemenea tratament. Oriunde se amesteca, cu mutra lui acra si profund antipatica, pune tot timpul la cale diverse metode a mai scoate din buzunarul contribuabililor o datorie in plus, un impozit pe veresie sau o taxa ceva mai umflata decit cele de azi, mintind de inghiata apele, ca nu face altceva decat sa se supuna unor cerinte ale Uniunii Europene. In timp ce primul ministru, care declara mereu ca moare de dragul demagogiei prin care ne asigura ca vrea din tot sufletul sa duca poporul spre bunastare, il aproba si chiar il justifica. Pai cum sa creasca nivelul de trai al comunitatii cand alde Sebastian Vladescu tot infige seringa in veniturile tuturor cetatenilor, pentru ca i se par lui prea mari?
Trebuia sa survina si un moment al adevarului, si iata ca a si survenit. Comisarul european pentru taxe si impozite, Laszlo Kovacs, a somat Romania, oficial si sententios, sa reduca taxa de prima inmatriculare a automobilelor, pana la nivelul uzual din Uniunea Europeana, si asta in maximum sase luni. Altfel vom plati o amenda de ni se va rupe spinarea. Deci, dovada ca Sebastian Vladescu ne-a mintit asemeni unui birjar,
s-a produs. Dar, in loc sa se supuna somatiei lui Laszlo Kovacs si sa-si inainteze demisia pentru declaratii in fals si sperjur fiscal, ministrul Finantelor recurge la tot felul de smecherii, mareste asigurarile CASCO, combina impozitele obisnuite de prima inmatriculare cu taxa de mediu, marindu-le la pachet, in ideea ca s-ar putea sustrage somatiei primite de la Bruxelles, sperand sa iasa tot pe a lui. Parerea noastra este ca cei din Consiliul Europei nu sunt atat de prosti incat sa nu-i sesizeze manevrele oneroase si, mai devreme sau mai tarziu, ne vor pocni cu amenda promisa.Degeaba protesteaza societatile de asigurari, obligate sa scada ponderea taxelor RCA, devenite nerentabile peste noapte, degeaba obiecteaza si cei ce asigura serviciile auto curente, Vladescu o tine langa pe-a lui. Si cetateanul de rand este in drept sa afiseze o multitudine de nedumeriri, dintre care alegem doar una: de ce sa se mareasca si taxa de mediu, de vreme ce Sulfina Barbu nu a fost capabila sa cheltuie eficient fondurile puse la dispozitie prin bugetul de stat? La care se adauga si realitatea ca in ansamblul ministerelor noastre, cel al mediului nu isi prea gaseste locul si rostul. De pilda, ar putea sa-si propuna sa coaguleze elementele constiente ale populatiei in jurul unor idei sanatoase privind ambianta in care traieste si nu o face. Pliantele pe care le-a tiparit nu fac doua parale. Poate asa se explica si faptul ca in Romania, spre deosebire de tari occidentale a caror politica ne prefacem ca reprezinta pentru noi un exemplu demn de urmat, nu s-a concretizat o partida a verzilor, cu un cuvant cat de cat greu de spus in societate si Parlament. Cu siguranta, fondurile suplimentare ce se vor acorda ministerului Mediului, din impozite colectate cu japca, vor reprezenta niste bani care se vor duce si ei pe apele sambetei. Totusi, mai elocventa decat orice se arata a fi atitudinea ministrului de la Finante fata de Codul Fiscal pe care el insusi l-a supervizat. L-a modificat de cateva ori si acum il modifica iar, in ceea ce priveste taxele TVA si accizele. Nu degeaba investitorii straini se plang de caracterul alunecos al impozitelor din Romania. Pana si taxele locale au fost umflate cum nu se astepta nimeni. Cu toate ca suntem campioni in materie de saracie, ministerul Finantelor face ce face si incearca sa stoarca si ultima picatura de vlaga din cetatenii adusi la sapa de lemn. Pur si simplu, acestia nu pot sa duca in spate bugetele prefecturilor si ale primariilor din orase si sate, dar li se cere mai mult decat pot. In conditiile in care Finantele nu au sanctionat corespunzator irosirea fantezista, daca nu chiar deliberata, a fondurilor primite de la guvern. Totodata, chestiunea aceasta spinoasa se leaga si de faptul ca pe Sebastian Vladescu il doare in fund de lupta impotriva coruptiei.
Au fost cazuri in care concluziile inspectorilor de la Finante au fost escamotate in diverse sertare, pentru ca cei cazuti in colimatorul lor erau persoane suspuse sau cu relatii solide in mediile celor suspusi. Din punctul acesta de vedere, presa a oferit numeroase exemple. Simptomatic ne apare si faptul ca unii ministri, care anunta mariri substantiale de lefuri in sectorul lor de activitate, sunt dezavuati de Sebastian Vladescu, ca si cum ar fi vorba despre un atac la propriul sau buzunar. Cu toate acestea, el nu se da inapoi de la a se repede pradalnic pe bani practic nemunciti, dedusi din comisioanele incasate prin consilierea privatizarii CEC-ului sau a fabricii de automobile Daewoo. Dupa ce Varujan Vosganian si inca un demnitar, democrat daca nu ne inselam, au declarat ca renunta la pomenile de aceasta factura, Sebastian Vladescu a aparut in public cu o declaratie monumentala: el nu renunta!
Din nefericire, tot acest mis-mas de afirmatii si retractari arunca o umbra asupra asa-ziselor realizari ale guvernului, legate de cresterea venitului global si a economiei in general. Unde se duc aceste cresteri anuntate drept lipsite de precedent, de vreme ce populatia nu beneficiaza de ele? S-a probat de mai multe ori ca Centrul National de Statistica aduce din condei numeroase calcule, astfel incat guvernul sa cada bine si cetateanul doar sa aiba impresia ca ar fi niste sanse de a prospera. Or, asta nu mai e in consens cu exigentele europene, ci se deduce dintr-un balcanism funciar.