Romania se afla in fata celui mai dur si indelungat test electoral. Urmeaza trei ani de alegeri, cinci scrutinuri electorale locale, nationale, europene, cel putin doua referendumuri. Iar "alesii" de pana acum se tem de confruntarea cu electoratul, i
Romania se afla in fata celui mai dur si indelungat test electoral. Urmeaza trei ani de alegeri, cinci scrutinuri electorale locale, nationale, europene, cel putin doua referendumuri. Iar "alesii" de pana acum se tem de confruntarea cu electoratul, incercand prin tot felul de tertipuri sa amane alegerile europene, cele care vor marca inceputul sfarsitului pentru anumiti actori politici individuali si colectivi.
A aparut o noua tendinta electorala, de fapt politica, dar careia nu i se acorda mare atentie. Fata de tendintele anterioare, cu care ne obisnuisem deja (stabilizarea "nehotaratilor" la un nivel ridicat, reimpartirea ponderii voturilor intre Putere si Opozitie, ceea ce a facut posibile alternantele din 1996, 2000 si 2004), a mai aparut o tendinta. Scade sprijinul pentru partidele parlamentare si creste sprijinul pentru partidele extraparlamentare. De fapt, creste sprijinul doar pentru un singur partid, pentru Partidul Noua Generatie Crestin Democrat (ca strateg si doctrinar al PNGCD am lucrat mult pentru accentuarea acestei tendinte). Electoratul vrea altceva decat partidele care s-au succedat pana acum la putere si in opozitie. Vremea "rotativei" guvernamentale s-a cam terminat. Intram intr-o perioada democratica inedita.
Dupa cum a aratat pe larg presa, liderii unor partide parlamentare reale sau ai unor pseudopartide (PSD, PC, PRM, chiar si ai PNL sau UDMR) se tem sau au motive temeinice sa se teama de alegerile europarlamentare si de cele care vor urma dupa ele. Singurii care nu se tem sunt liderii PD. Nici nu este de mirare, cand au o locomotiva electorala si politica precum Traian Basescu. Pierderea popularitatii, dar mai ales a reprezentativitatii unor partide ar trebui sa fie un fenomen dramatic daca nu ar exista alte partide care sa le ia locul. Posibilitatea disparitiei sau a marginalizarii unor partide nu este un fenomen inexplicabil, neprevazut ori chiar apocaliptic. Actualul sistem parlamentar de partide este consecinta unei actiuni politice de anvergura, care nu a avut niciodata ca prioritate urmarirea interesului public, politica in slujba cetatenilor. Iar acum urmeaza sanctiunea democratica. Iata de ce partidelor parlamentare actuale le este frica de alegeri. Le este de fapt frica de democratie.
Mai sunt si alte tendinte, pe care nu le analizez aici si poate nici inainte de alegeri. In plus, inca oscilez intre diferitele alternative teoretice, metodologice si conceptuale, pentru ca fiecare "retea" explicativ-terminologica lasa cate ceva pe dinafara. Fara a intra in detalii, declinul sau chiar prabusirea invechitului sistem de partide este consecinta faptului ca el a fost prost asezat de la bun inceput.
Dilema "ingineriei politice si constitutionale" care planifica democratia este urmatoarea: daca actuala arhitectura politica este cladita pe o temelie proasta, ce facem - reconsolidam cladirea sau o demolam si o reconstruim din temelii? Din fericire, nu politicienii singuri sunt chemati sa dezlege acest tip de dileme. Electoratul decide, prin vot. Dar pentru ca electoratul sa decida, el trebuie lasat sa voteze. Politicienii se opun, dar mai mult decat sa amane verdictul ei nu pot sa faca. Pentru unii, singura salvare ar fi o lovitura de stat. Doamne Fereste!


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.