Celebrul autor francez va fi primul coordonator editorial strain in Romania. Pascal Bruckner ramine un scriitor care scrie „visceral" despre erotism si politica.

Cum v-ati hotarit sa coordonati colectia Eroscop a Editurii Trei?

Nu am ales eu, sincer sa fiu (ride). Am fost rugat sa accept functia si am fost de acord. Pur si simplu. Oricum, noul meu rol se pliaza peste o realitate care dureaza de multa vreme: eu i-am dat, de-a lungul timpului, multe sfaturi Magdei Marculescu, am purtat discutii lungi impreuna despre diferite probleme editoriale. Pe scurt, ne consultam destul de des si inainte. I-am atras atentia asupra unor carti, i-am sugerat anumiti autori, am dezbatut impreuna. In cele din urma, ea mi-a propus aceasta functie. Asa ca, mi-am zis, de ce nu?

In ce va consta efectiv rolul dumneavoastra?

Nu stiu, efectiv nu stiu. Voi afla in timp.

Ati acceptat totusi o functie care presupune responsabilitati serioase, timp, strategii editoriale, cunostinte despre piata de carte din Romania.

Meseria nu imi este totusi necunoscuta. Lucrez deja ca editor la Paris, experienta care imi confirma ca nu este foarte mult de lucru, in fond. Sau, cel putin, ca eu nu voi avea mult de lucru. Lucrurile vor arata in felul urmator: eu voi citi carti care imi plac foarte mult, o anumita literatura erotica de calitate, si le voi trimite Magdei si o voi ruga sa le citeasca si sa-si dea acordul, la rindul sau. In fond, erotismul presupune o gama extrem de larga de carti, cu care oricum ma voi ciocni, ca scriitor de un anumit gen. Aproape ca nu as avea cum sa ratez intilnirea cu acest segment editorial.

Ati pus deja la punct un plan? Ati ales cartile pe care le veti publica?

Da, sigur, mai bine de douasprezece carti. Am pregatit un adevarat stoc, care asteapta tiparul. Eu citesc cartile, selectez citeva dintre ele, Magda le cumpara. Dar adevarata putere finala de decizie ramine cea a Magdei, care are dreptul sa refuze ce nu ii place sau sa faca schimbari. Voi pastra traditia colectiei, din punctul asta de vedere.

Aveti de gind sa pastrati stilul colectiei intact? Veti aduce lucruri noi? Veti schimba anumite aspecte?

Nu, nu am de gind sa schimb absolut nimic. Doar ca mi-ar placea sa imbunatatesc anumite detalii, sa propun scriitori care poate aici nu sint foarte cunoscuti. Totusi, eu voi ramine ceea ce sint in fond: adica un scriitor. A fi editor adevarat presupune ceva lucruri in plus.

Deci, vedeti functia mai degraba ca fiind un titlu onorific?

Exact.

Unii critici spun ca aceasta colectie are la baza o filosofie editoriala inteligenta, dar ca meritele sale tin mai mult de marketing.

Ei bine, au dreptate. Orice editor este comercial, pina la urma. Ciudat si nepotrivit ar fi sa nu ai ratiuni comerciale, cind practici o asemenea meserie. De exemplu, pina si Kant si Hegel au ratiuni comerciale in spate. Cu un alt tip de strategie, una pe termen lung: ei au dat carti de referinta, pe care oamenii de cultura nu le pot evita de citeva secole incoace. Nu e nimic rusinos in a face bani din carti, in a edita carti care sa se vinda bine. Dar, in realitate, aceste carti sint alese dupa un canon literar si nu dupa criterii sexuale. Cred ca, pina la urma, criticii despre care vorbiti sint de rea-credinta.

Totusi, cele doua criterii stau cam in balanta. Sau poate chiar cele „sexuale", cum spuneti, atirna mai greu, dupa cum se obiecteaza uneori.

Toate cartile sint comerciale. Spuneti-mi o singura carte care sa nu fie comerciala. Pina si Shakespeare era comercial si inca atit de mult, incit reteta sa dureaza si cucereste oamenii de mai bine de cinci secole. Pasiunile despre care scrie Shakespeare sint autentic umane si vechi de cind lumea. Erotismul, cu variantele sale, este doar una dintre acestea. Nu trebuie sa fii un geniu ca sa iti placa sa mergi la un spectacol de teatru, in care se monteaza o piesa de-a sa. Simti ca atinge ceva esential din fiinta ta, ca „vorbeste pe limba ta". S-ar putea ca asta sa insemne sa fii comercial, nu? Bineinteles, fiecare il intelege pe Shakespeare in functie de pregatirea sa. Repet, vom selecta cartile pentru colectia Eroscop dupa calitatea literara.

Circula un fel de anecdota cum ca ati fi cistigat publicul din Romania in asa masura, incit ati devenit mai celebru in Romania decit in Franta.

Nu este adevarat (ride). Exista totusi o logica pe care nu o pot neglija: in Franta am mult mai multi concurenti. Este adevarat ca, in Romania, ma intilnesc cu o caldura si cu o primire care ma emotioneaza. Nu stiu exact de ce. Poate pentru ca eu insumi sint nascut in Europa Centrala si sint latin doar prin singele mamei mele. Iar intilnirea dintre spiritul Europei Centrale si latinitate creeaza un fel de chimie destul de misterioasa, care, probabil, place romanilor, dar nu numai.

Apropo de retete de marketing: scrieti despre sexualitate, perversiuni, despre complexul sadomasochist. Veti spune ca nu este nici o strategie in spatele acestor alegeri? In orice caz, v-ati atras comparatii frecvente cu Paulo Coelho pentru acest lucru.

Eu cred ca, pentru asa ceva, marketingul nu este bun de nimic. Este vorba, mai degraba, despre caracterul meu, despre psihologia mea profunda. Eu scriu ceea ce pot sa scriu, la modul organic, visceral, nu in asteptarea unei reactii publice. Pina la urma, sadomasochismul, chiar daca suna un pic cam pervers, este al scriitorului din mine.

Al omului sau al naratorului? Sinteti sadomasochist, domnule Pascal Bruckner?

Da, ei bine, sint sadomasochist. Nu as fi putut sa scriu despre asta daca nu as fi fost. Nu este nici un fel de optiune aici. Cit despre Coelho, am incercat sa il citesc pe Coelho… Am luat o carte de a sa si, pina la urma, nu am reusit. Coelho flateaza oamenii. Eu ii irit. In Franta am foarte multi dusmani, tocmai din aceasta cauza. Nu, eu nu aplic acele strategii universale de marketing ale lui Coelho: religia, samanismul. Nu, eu nu sint atit de universal, sau nu in felul lui Coelho. Formatia mea este mai degraba frantuzeasca, mai exact este in spiritul unei anume traditii libertine a Frantei. Poate asa se explica unele lucruri.

Vorbiti despre „tiranii" occidentale postmoderne, in ultima dumneavoastra carte, lansata recent la Editura Trei: „Tirania penitentei". Credeti ca literatura erotica devine si ea un fel de tiranie recenta, a marketingului editorial?

Nu, nu cred ca asa functioneaza. Ea ar putea merge in acele tari in care exista un puternic simt religios sau politic. In cazul unei tari libere, erotismul simplu nu mai explica vinzarile ridicate, ci stilul cartii, filosofia sa.

Cit de „angajate" sint eseurile dumneavoastra? V-ati propus sa schimbati paradigme, mentalitati sociale? De exemplu, masochismul occidental despre care vorbiti in „Tirania penitentei".

Nu pot deloc sa zic ca „Tirania penitentei" flateaza cititorul. Este un eseu destul de politic. As vrea, intr-adevar, sa schimb unele mentalitati, mai ales in Europa de Vest, iar cartea mea aduce destule arme teoretice in acest sens. S-a vindut foarte bine in Franta, apoi in Italia. Scriu impotriva moralei penitentei care se autogenereaza, in Franta, de exemplu. Aici este un fel de paradox: sint anumite vicii ale lumii occidentale pe care nu le intilnim in Europa Centrala. Voi inca nu aveti adevaratul terorism. Ati trecut printr-un regim comunist, este drept, si asta v-a facut sa aveti o anumita responsabilitate care decurge dintr-un simt al tragediei istorice posibile. In Europa de Vest, nu mai avem acest sentiment, nu mai avem nici dusmani. Avem doar parteneri. Avem insa o constiinta a vinovatiei exagerata, ne culpabilizam pentru ce am facut in secolul trecut si pentru un fel de spirit de colonizatori culturali ai lumii. Purgatoriul fara de sfirsit al constiintei, hipercriticismul reprezinta, insa, un fel de puritanism recent, care ne paralizeaza total, aneantizeza orice efort de a instaura o noua ordine sociala si politica. Totul se reduce la penitenta.