Am impresia ca traim intr-o lume in care e din ce in ce mai greu sa-ti dai seama cine gindeste si cine se lasa gindit. Mass-media, cultura pop, trendurile si modele intelectuale presara in televizor si pe Internet o asa multitudine de variante de a parea inteligent incit e din ce in ce mai greu sa te prinzi cine a digerat ideea si cine a prins-o din zborul unei conversatii televizate sau de pe un forum de palavre. Sistemul acesta imens de cascat gura si ochii oamenilor pentru a le deversa in cap tone de informatii, opinii semipreparate, firimituri de nimic si bucatele ambalate elegant din marile adevaruri a facut ca lumea sa arate ca un spectacol de circ in care, rotind ochii de jur imprejur, vezi numai clovni. Scalimbaindu-se pe scena, aplaudind in tribune, calarind elefantii si camilele, exersind numere de magie roz in culise, facind acrobatii la trapez, peste tot numai clovni. Clovni care merg la supermarketul cu opinii bune de pus in carucior si incalzite usor in creier inainte de a fi rostite solemn. In copilaria mea, tata n-a avut bani sa-si ia Dacie 1300 si s-a chinuit multi ani cu o Skoda 1000 MB la mina a doua care nu depasea 80 km/h. Era frate de volan cu trabantistii. Posesorii de Dacie care il depaseau ostentativ cu 90 km/h tineau sa-i arunce discret o privire in care se putea citi toata superioritatea fortei pure. Noul om vechi are aceeasi aroganta rutiera ca batrinul sofer de Dacie care depasea o Skoda sau un Trabant. Pariez ca unii, citind confesiunea asta minora din copilaria mea, isi vor spune in sinea lor cu o intelepciune nemaiintilnita: „Eeheee, vulpea care n-ajunge la struguri...". In final, profit de ocazie pentru a-l saluta pe taica-meu si pentru a-i face cu mina din spatele parbrizului.