Scriitorul si ziaristul Dan Culcer explica, in articolul "Diplomatie, justitie independenta si un cetatean singur: Paul Goma" trimis ziarului ZIUA, de ce disidentul roman nu poate fi considerat antisemit. Culcer condamna interventiile unor diplomati in procesul pe care Paul Goma l-a deschis celor care-l acuza de antisemitism, imixtiuni pe care le considera ilegale. Reproducem mai jos textul integral semnat de Dan Culcer.
Se pare ca nimic nu se poate petrece simplu cand e vorba de scriitorul si cetateanul Paul Goma. Alesii orasului Timisoara, oras-erou daca ne mai aducem aminte de ceea ce s-a intamplat la jumatatate lunii decembrie 1989, descendentii si reprezentantii rasculatilor, au decis sa-i confere lui Paul Goma titlul de cetatean de onoare al urbei lor.
Pana aici nimic neobisnuit, doar intarzierea unei astfel de decizii este de remarcat. Ea nu este imputabila, desigur, celor care au fost totusi primii care au decis sa onoreze un scriitor si un om de valoare.
Dar niste monitorizanti activi si minoritari au hotarat ca ei au dreptul si datoria sa se opuna majoritatii, pe motiv ca omul nostru ar fi un antisemit notoriu si ca deci onorarea lui ar insemna o dezonorare a grupului minoritar care s-a exprimat si se declara lezat de aceasta decernare de titluri.
Cazul Maurice Papon
In Franta fostului inalt functionar Maurice Papon, decedat mai deunazi, i se contesta, post-mortem, dreptul de a fi inmormantat cu insemnele Legiunii de Onoare care i se conferisera candva. Considerat vinovat, chiar daca indirect, pentru actiuni care au dus la pieirea unor membri ai comunitatii evreiesti din Franta, sub regimul colaborationist de la Vichy, Maurice Papon a fost judecat tardiv, pentru fapte din anii 40, intr-un proces fluviu, integral inregistrat si apoi transmis la televiziune. A facut o vreme puscarie, apoi pentru ratiuni de sanatate a fost lasat sa-si sfarseasca zilele la casa lui.
Pot fi puse impreuna, intr-un context diferit si cu istorii personale atat de diferite, un inalt functionar de stat sub ocupatie straina si un opozant, Maurice Papon si Paul Goma, doua personalitati acuzate de antisemitism? Doar in masura in care se afla un numitor comun: iar acesta este nu doar acuza de antisemitism, ci si faptul ca amandoua persoanele sunt implicate intr-un proces. Papon a fost acuzat, intr-un lung proces care s-a soldat cu condamnarea sa, pentru decizii si fapte intepretate diferit dar mereu repuse in contextul istoric in care au avut loc, razboiul civil european dintre 1933 si 1945. Paul Goma nu este functionar de stat, a fost si este un om singur in fata puterii abuzive, este o persoana lezata care ii ataca el in justitie pe cei care il calomniaza.
Goma a scris o reconstituire istorica
Paul Goma a scris o carte de reconstituire istorica, un studiu bazat pe informatii obiective dar integrand in final o ipoteza, o carte, dar nu una de istoric, Saptamana rosie, si un Jurnal, ambele tiparite si difuzate de asemenea prin Internet in care emite peremptoriu dar argumentat opinii privind cauzalitati istorice, legand masacrele la care a fost supusa comunitatea romana din Basarabia in iunie 1940 de masacrele la care au fost supusi membri ai comunitatii evreiesti din Basarabia in iunie 1941.
In primul caz faptasii crimelor si abuzurilor au fost comunisti evrei, agenti sovietici si comisari sovietici, ajunsi brusc la putere prin consecintele Pactului scelerat intre Stalin si Hitler, in al doile caz faptasii crimelor si abuzurilor au fost romani, militari si civili care, opineaza Paul Goma, au actionat din razbunare, indignare si frustrare.
Faptele sunt notorii acum, dar vreme de o jumatate de secol despre faptele romanilor s-a scris si s-a vorbit mult, despre cele ale sovieticilor, evrei sau nu, s-a tacut.
Unii dintre faptasii romani au fost pedepsiti deja, imediat dupa fapte, de catre autoritatile militare romanesti, din ordinul lui Ion Antonescu, unii au fost apoi re-pedepsiti de justitia ocupantului sovietic dupa 1944, prin cozile sale de topor, dintre care unii erau chiar faptasii crimelor ale caror victime erau cetateni romani de pe teritoriul Basarabiei in 1940. Criminalii sovietici - evrei sau ne-evrei - nu au fost niciodata judecati si pedepsiti.
Cale lunga pana la antisemitism
Sper ca am rezumat corect sensul cartii lui Paul Goma, el insusi basarabean, pentru care aceste istorii nu sunt istorie, ci destin.
Ceea ce ramane de demonstrat cu acte mai multe si complete cercetari de arhiva, acum cand faptasii sunt fie morti, fie la pensie undeva la fereala, este cauzalitatea la care face referinta Paul Goma.
Dar faptele sunt fapte, iar calificarea acestui eseu ca fiind o opera de antisemitism a fost afirmata de unii activisti evrei, dintre care unii fosti activisti de partid comunist, pripasiti la conducerea minusculei comunitati evreisti din Romania dupa 1990, de unii scriitori care aveau motive personale sa nu-l agreeze pe Paul Goma, fiindca le-a demascat si descris prea adesea comportamentele oportuniste si lasitatile notorii.
De aici pana la demonstrarea antisemitismului din scrisul lui Paul Goma e cale lunga. Pe care a incercat sa o strabata, fara sa ajunga la capat, un exaltat publicist, Laszlo Alexandru. Cred ca singurul lucru care i se poate imputa lui Paul Goma este ca, nefiind istoric, nu pastreaza tonul rece si produce metonimii, adica scrie despre parte ca si cum ar fi intregul.
Iata doua definitii ale METONIMIEI.
1. METONIM'I//E Ai f. Figura de stil care consta in inlocuirea unui termen prin altul cu care se afla in raport de continuitate. /
2. METONIM'IE, metonimii, s.f. Figura de stil care consta in inversiunea voluntara a categoriilor logice ale intregului prin parte, ale partii prin intreg, ale cauzei prin efect, ale efectului prin cauza, ale abstractului prin concret, ale posesorului prin lucrul posedat etc. - Din fr. m'etonymie.
Sursa : DEX'98 (18696)
Figuri de stil confundate cu programe politice
E de precizat ca insusi Roman Jakobson, marele lingivist, considera ca "metonimia se bazeaza pe natura sintagmatica a contiguitatii" si "pune in evidenta relatii de asociere situationala si de integrare constitutiva" (http://www.upg-ploiesti.ro/sescom/pdf/s16/s16-l24-gd.pdf)
Acestea sunt deci efecte de stil si nu programe politice sau rasiale.
Scoase din context afirmatiile lui Paul Goma au fost folosite acuzator de ingerii pazitori indignati ai istoriografiei rolleriste, de la care nu avem, cred unii, voie sa ne abatem, de reprezentantii mai mult sau mai putin reprezentativi ai Comunitatii, de specialistii care traiesc din vanarea antisemitilor reali sau imaginari, si care deci au nevoie de substanta pentru a putea fi salarizati pana la pensie. Nimeni dintre acuzatori nu a facut vreo demonstratie temeinica in acest sens. Mai mult, data fiind natura neincadrabila usor in scheme didactice, a opiniilor lui Paul Goma, specialistii, de genul lui M. Shafir, au fost nevoiti sa inventeze noi categorii logice pentru a le lipi de eticheta de antisemit, care nu i se potrivea lui Goma decat fortand textul si contextul.
Imixtiuni ilegale in procesul lui Goma
In fine, e de remarcat ca, daca pana de curand, oficialitatile statului Israel nu s-au amestecat vizibil si public in aceasta istorie, de saptamana trecuta datoria de rezerva a diplomatiei a fost uitata, ambasadorului statului Israel a crezut de cuviinta sa intervina chiar in mersul justitiei la romani.
Interventia Excelentei Sale este neavenita. Fiindca, cei care au urmarit luarile de pozitii ale lui Paul Goma o stiu, scriitorul a intentat in 2005 un proces celor care l-au calomniat, folosind calificativul injurios de "antisemite" in legatura cu scrierile si opiniile sale.
Dupa stiinta mea, in cursul unui proces de orice natura, inclusiv si mai ales de natura celui care s-a pus prea incet dar s-a pus in miscare, interventiile acuzatoare de acest gen intra in categoria imixtiunilor ilegale. Este vorba de un cetatean strain si un diplomat care poate sa se ingrijoreze eventual de soarta membrilor unei diaspore a comunitatii sale (desi dupa cate stiu, evreii din Romania nu au fost, nu sunt si/inca cetateni israelieni), daca ei sunt lezati acum intr-un mod colectiv (ceea ce nu e cazul, fiindca Paul Goma a scris despre evenimente criminale de notorietate din anii '40, cu care cei de azi nu au nici un motiv sa fie solidari, doar daca am imagina ca apartin aceleiasi familii de spirite), dar nu are dreptul sa practice aceste gen de interventie cu efect perturbator asupra mersului justitiei. Presa da stire ca ambasadorul s-ar fi adresat Ministerului de Interne. Ce-are a face acest Minister cu decizia, in cunostiinta de cauza, a unor deputati municipali, alesi de cetatenii orasului Timisoara si pe care ii reprezinta?
Antisemitismul, o problema veche
In fine, nu pot sa nu invoc elementul istoric perturbator: In secolul al XIX-lea, pe vremea congresului de la Berlin, unii reprezentanti ai unor comunitati evreiesti de orgine askenaza, adica din Ucraina sau Galitia poloneza, vorbitori de idis deloc integrati mediului romanesc si autoizolati prin scolarizarea separata, imigratie clandestina si recenta pe teritoriul Romaniei, se adresau, in cadrul luptei pentru a obtine privilegiul unei cetatenii de care se privasera, sau fusesera privati prin emigrarea din tara lor de bastina, Polonia sau Rusia, unor state straine occidentale si unor lobiuri sioniste sau antisioniste, ca sa obtina prin presiuni asupra autoritatilor noului si inca fragilului stat Romania, stat totusi independent, un tratament global al unei chestiuni pe care Statul voia sa o trateze caz cu caz, in cadrul unei politici economice protectioniste dintre cele mai normale. Sa ne amintim ca in prezentul pe care il traim, naturalizarile globale sunt refuzate, in Europa, imigrantilor legali sau ilegali, cu tot atata indreptatire cum le refuza Guvernul lui Kogalniceanu la 1870. Atunci si acum in cazul Romaniei se vorbea si se scria despre antisemitism. Si se faceau presiuni diplomatice. Grava si intentionata confuzie, intretinuta de specialisti comunitari pentru care se pare ca nu exista o istoriografie neutra, ci doar una de clasa sau de rasa. Sa speram ca o data puse in lumina adevaratele motivatii ale acestor mistificari persistente, istoriografia va retine interventia ambasadorului statului Israel ca o gafa sau o depasire a limitelor bunului simt in raport cu pozitia unui diplomat, cu practica independentei justitiei intru-un stat mic din Europa care incearca sa se debaraseze de tarele autocratiei comuniste, cand orice decizie de justitie era aprobata de un functionar de partid sau de consilierul sovietic.
Nu cred ca ambasadorul despre care scriem si-ar permite sa intervina cu presiuni obraznice in actiunile in curs din justitia tarii sale si sa conteste astfel deciziile unor deputati. Excelenta Sa isi va cere scuze publice poate, scuze pe care i le acceptam anticipat.
Dan CULCER
23 februarie 2007
(n.r. - titlul si intertitlurile apartin redactiei)