Stirea care ne-a interesat cel mai putin ieri, la „Cotidianul", a fost ca astazi este ziua lui Ion Iliescu. Fostul presedinte implineste 77 de ani, iar eu insist sa-i uram un fierbinte si tovarasesc „La multi ani!". Eu, unul, drept cadou, as vrea sa cer scuze pentru citeva dintre gindurile mai putin crestinesti pe care i le-am consacrat. In primul rind, vreau sa mi se ierte preocuparea constanta cu privire la momentul in care Iliescu va iesi din politica, moment pe care el l-a anuntat in urma cu citiva ani, dar care pare sa nu se apropie niciodata. La aceasta categorie intra si ironiile despre starea sa de sanatate. Apoi, imi este rusine ca m-am bucurat atunci cind a pierdut puterea in PSD, crezind eu, pe vremea aceea, ca astfel partidul acesta chiar s-ar putea schimba. Mai departe, imi pare rau ca nu am fost destul de receptiv la ideile Domniei sale privind moftul pe care il reprezinta proprietatea privata sau la avantajele pe care le aduce modelul suedez romanilor care si-au facut un scop in viata sa traiasca din mila statului. Nu in ultimul rind, imi fac mea culpa pentru ca nu am inteles cit de educative au fost vizitele minerilor la Bucuresti. Inca o data, „La multi ani!", dar cit mai departe de putere, oricare ar fi ea.