Legendele votului uninominal

Nu exista sistem de vot perfect. Stiu, ati mai auzit asta cind vine vorba despre schimbarea lui. Sau, din acelasi registru, ca votul uninominal nu e solutia-minune, ca nu e panaceu, ca nu va elimina in mod magic toate problemele etc.

Ma grabesc sa spun ca toate astea sint adevarate. Sint foarte adevarate, sint evident de adevarate; sint inutil de adevarate. Nimeni nu afirma contrariul. Nu exista sistem de vot perfect pentru ca e un domeniu in care nu se poate defini perfectiunea. Nu exista, pentru toate trasaturile sistemelor de vot, un consens asupra a ce este un avantaj si ce e un dezavantaj. In schimb, ar trebui sa existe un astfel de consens pentru o parte din trasaturi. Schimbarea sistemului de vot nu poate rezolva toate problemele; intrebarea rationala este daca rezolva o parte din ele. Nu este o masura suficienta, fara indoiala, caci nu exista asa ceva; trebuie sa analizam doar daca este necesara.

Sa lamurim citeva lucruri. Votul uninominal este acel tip de vot in care fiecare circumscriptie alege un candidat, cel care cistiga competitia electorala directa. Exista un singur astfel de sistem in dezbaterea parlamentara, cel propus de PSD in 2005. Mai exista un sistem de vot mixt, adica o combinatie de vot uninominal si preferential, propus de APD si sustinut de partidele Aliantei. Votul uninominal poate fi analizat in sine, la modul absolut; dar, pentru scopul reformei, normal ar fi sa-l analizam la modul relativ, comparindu-l cu sistemul actual pe liste de partid. O diferenta, privita adesea ca dezavantaj, este ca sistemul uninominal nu e proportional, adica procentul de vot dat fiecarui partid nu e egal cu procentul de mandate obtinut. E adevarat ca e o problema daca un partid cu un numar semnificativ de voturi pozitive nu intra in Parlament; sau daca majoritatea voturilor s-au dus la un partid, iar majoritatea mandatelor la altul. Insa nici proportionalitatea sistemului actual nu e neaparat corecta; pentru ca ofera o putere disproportionata partidelor mici. La ora actuala, deciziile Parlamentului sint schimbate dupa plac de un partid a carui pondere electorala nu depaseste 5%.

Din pacate, dezbaterea pe baza de fapte, cum e cea de mai sus, este bruiata constant de o dezbatere pe baza de fabulatii. Votului uninominal i se aduc multe acuzatii care se bazeaza exclusiv pe prejudecata sau pe fantezie. E ca si cum cineva mi-ar spune mereu ce monstri singerosi exista in tinuturile legendare ale Transilvaniei. Dar Transilvania e un tinut cit se poate de real, populat cu oameni normali. La fel, se vorbeste mereu despre consecintele catastrofale ale introducerii votului uninominal. Dar votul uninominal a fost introdus de 15 ani, si n-a fost nici o catastrofa. Din contra, alegerile pentru primarii, caci de ele vorbesc, demonteaza usor acuzatiile care-i sint aduse. Se spune ca votul uninominal va descompune partidele, adica vor fi alese multe partide mici sau candidati independenti. Ne uitam la culoarea politica a primarilor, concluzia este ca nici vorba de asa ceva. Se spune ca va umple Parlamentul de celebritati alese doar pe baza de carisma. Cine era mai cunoscut si mai carismatic, Ilie Nastase sau Victor Ciorbea? Concluzia, nici vorba. Se spune ca minoritatile etnice vor fi dezavantajate, prezumtia fiind ca se va vota strict dupa etnie. Ne uitam la primariile sibiene; concluzia, nici vorba. Se spune ca doar banii vor dicta rezultatul alegerilor; avem destule contraexemple (cel din Bacau in 2004) care contrazic fara drept de apel si aceasta ipoteza.

Bun, se poate replica aici, poate ca unele dintre reprosuri sint fanteziste. Dar cine ne garanteaza ca avantajele votului uninominal nu sint la fel? De ce sa facem aceasta reforma? Raspunsul? Pentru ca 50% dintre romani au incredere in primarii alesi uninominal si doar 15% in parlamentarii alesi pe lista. Nu trebuie alt motiv. Caci daca increderea alegatorilor in rezultatul votului lor nu conteaza, atunci la ce bun orice sistem de vot?

---

Despre autor: