ZIUA si replica

Nota privind articolul domnului ing. Sorin Buliga despre Brancusi*
Sunt profund impresionat de pasiunile ce le exercita opera lui Brancusi in Romania si pe buna dreptate: sculptorul fiind mai mult o absenta (in afara monumentului de la Targu Jiu) in spatiul romanesc, aceasta produce o serie "infinita" de frustrari si fantasme. Parisul si America l-au descoperit pe Brancusi, l-au ajutat si l-au pretuit inca din anii 1910-1915. Dar nu acesta-i subiectul notei mele de astazi. Privitor la monumentul de la Indore (denumirea lui ca "Templul Descatusarii" are o istorie legata de alt monument, cel al "Dezrobirii", construit mai tarziu, in 1942, la Chisinau, de tatal meu, arh. Octav Doicescu...), el era o marturie, loc de reflectie, de omagiu si ofranda cu nuante hinduiste (si nu budiste) despre care s-a scris mult, dar nu intotdeauna judicios. "The New York Times" din 1974 aduce lamuriri substantiale in privinta formei ce ar fi trebuit sa aiba monumentul. Informatiile vin din discutiile si schitele facute de tatal meu, re-corectate mereu de Brancusi, schite ce le posed, cat si din desenele (trei la numar) ale lui Brancusi. Enormul dosar pe care il am este, din pacate, promis unei institutii americane care, la un moment dat, va publica aceste desene in cadrul unei comemorari Brancusi... ce va veni in curand. Cert este ca forma monumentului nu era un Ou sau Ovul, ci ceva asemanator si era impusa lui Brancusi de Maharajah. Si eu am fost la Indore si am gasit locul geografic precis al monumentului. Am facut fotografii, ele fac parte din dosarul cu pricina. Toate numele citate de domnul Buliga sunt cele ale cercetatorilor care presupun - asta este si meseria lor - forma evenimentului, semnificatia si simbolul operei neconstruite la Indore. Toate ideile-s bine venite, dar ar trebui plecat de la un lucru concret ca: schimb de scrisori, desene si parerile in scris ale contemporanilor anului 1937, de exemplu. Aceste documente nu au fost publicate pana acum din motive greu de inteles pentru cine nu cunoaste mentalitatea specialistilor americani fata de o opera pe care ei o considera "a lor". Eu insa particip la aceasta punere in "stand by" a desenelor privind monumentul din motive ce le pot explica cu alta ocazie. Ideea enuntata la sfarsitul articolului despre "ovoid", "Spiritul lui Buddha" sau "Rugaciunea" nu sunt plauzibile. In fine, tot ce pot sa afirm astazi este ca asteptati sa iasa albumul privind "cazul Indore", care nu prea are legatura cu ansamblul de la Targu Jiu.
Cu stima,
P.S. O solutie pentru a afla detaliile privind monumentul: cautati pe Internet "The New York Times", Friday, February 17, 1978.
*Nota redactiei: articolul a aparut in ZIUA de luni 6 iunie 2005.

---

Despre autor: