Ion Isaiu este actor in Romania si proprietar de firma de impresariat si organizare spectacole in Noua Zeelanda.

Cum e sa fii actor de telenovela?

Telenovela e un produs, un actor poate fi si-ntr-o piesa de teatru, intr-un film, intr-o telenovela. Intimplator, genul acesta de seriale se numeste telenovela, dar ea se numeste mai bine serial, productie dramatica tele-vizata. Telenovela, termenul nu ne apartine. Sa vorbim mai bine despre un serial de fictiune, nefiind inspirat din fapte reale.

Termenul „telenovela" are o nuanta depreciativa intre critici.

Intre circotasi, da. Dar, daca ne uitam cite nume mari au aderat la aceste produse, nu putem vorbi astfel. Nu la fel se vorbeste despre soap opera... numai pe noi ne apuca asa cite un imbold legat de telenovela, fiind mai cu mot ca intotdeauna.

Se contureaza un sex-simbol Isaiu.

Nu cred in ideea de sex-simbol masculin, ar trebui sa fii votat de foarte multi barbati si nu-mi doresc asta. Bun, personajul poate este vazut astfel, fiind un sot ideal, un parinte ideal, dar eu, personal, nu cad in aceasta plasa. E bine sa fii cu picioarele pe pamint si sa privesti inainte, nu in stinga si in dreapta.

Fata a prins.

Fata imbatrineste, daca ramine si actorul apreciat, e bine, daca nu, inseamna ca a fost un val de spuma foarte dragut.

Cum era vazut barbatul Isaiu inainte de a intra in telenovele?

Cred ca la fel, dar intr-un mediu mult mai mic, ca actor de teatru.

Si-n Noua Zeelanda?

Acolo nu am practicat actoria.

Dar li se deschideau si acolo fetele femeilor cind te vedeau?

Li se deschid fetele si tiganusilor care asteapta in intersectie mila publica, fiindca te confunda cu personajul pe care-l vad la televizor. Sa nu cadem in plasa asta a faimei asa-zise.

E vreo diferenta intre rolul din „Secretul Mariei" si „Vocea inimii"?

Da. Diferenta este a biografiei personajului si a altor conexiuni cu personajele. Mie mi-a fost foarte greu sa creionez o diferenta. O uriasa diferenta nu poate sa fie, fiindca destinul personajelor e asemanator.

Nu e mica filosofia asta?

E mica, dar nu cred ca e o filosofie, eu cred ca orice actor ne-ar auzi si-ar da seama ca nu incerc sa justific nimic. Ar intelege ca nu poti face din bici si casa, si pusca.

Se munceste?

12 ore zilnic.

Si invata cineva rolurile pe dinafara?

Ar trebui sa fim elefantei ca sa inmagazinam toate textele, iar creierul sa fie in partea din spate a corpului. Nu, se studiaza, se repeta fiecare scena in sine, nu episodul in intregime. Iti folosesti memoria de scurta durata.

Care-i placerea deghizarilor din „Noaptea erorilor"?

Din aceleasi motive precum cele enuntate mai devreme. E o provocare ca-n 12 zile sa incerci sa creionezi 12 caractere diferite pentru niste oameni. E o satisfactie a mea, dovada ca pot face si asa ceva.

Pe ce se mizeaza?

Pe atitudinea in a sti sa porti o masca.

Care-i rolul preferat din teatru?

Vreau sa dramatizez „Crima si pedeapsa" si sa joc Raskolnikov.