Marian Vanghelie a fost ales presedinte al celei mai importante organizatii PSD din tara. Asa a sunat stirea seaca despre instalarea sa in fruntea pesedistilor bucuresteni. Pentru acestia incepe epoca vanghelizarii sau, pe scurt spus, e-vanghelizarea.

Ceea ce s-a petrecut miercuri seara la PSD poate fi lesne interpretat ca un triumf amar al noului val in politica. Asa cum, pe vremuri, muzica de cartier a iesit dintre blocuri si a urcat rapid in topurile momentului, unde a si ramas pina astazi, si in politica se schimba stilul. Se trece de la un stil cit de cit elaborat, cu discursuri care incearca sa ajunga la dezbateri de esenta, spre unul simplist, cu mesaje putine, spuse apasat si urmarite cu obstinatie. La pesedisti, spre deosebire de alte partide, lupta a fost mai zbuciumata si mai de durata decit la alte partide. Rezistenta la acest tip de schimbare a fost infrinta de Vanghelie, care a avut un discurs indelung ovationat de o sala ridicata in picioare. Fara sa citeasca, stiind sa-si dozeze discursul si sa atraga de partea sa masele prin simplitatea si coerenta limbajului, chiar cu greseli, Vanghelie a reusit sa lase impresia ca este salvatorul partidului. Galant, i-a laudat pe toti fostii grei ai partidului, cu o generozitate care i-a plasat pe acestia „la mina lui Vanghelie". In schimb, intelectualii de la Cluj au fost clar tinta preferata a noului sef pesedist. Dintr-o anumita perspectiva, se mai poate spune ca Bucurestiul relanseaza lupta dintre intelectuali si clasa muncitoare, pe o tendinta clara in politica de a o croniciza. Insusi Ion Iliescu, marele lider spiritual al partidului, a fost victima acestui nou tip de conflict. Intr-una din sedintele care a precedat intrunirea de miercuri a incasat-o din plin de la un sindicalist. Dupa ce Iliescu a criticat dur optiunea organizatiei pentru Vanghelie, sindicalistul s-a ridicat si a spus: „Pe vremea cind clasa muncitoare va folosea, ne pupati si in… Acum de ce nu acceptati ca organizatia sa fie condusa tocmai de cineva care provine din aceasta clasa?". Aceasta punere la punct inghitita cu greu de Iliescu a fost semnalul ca pesedistii vor sa treaca spre un comportament politic ambalat dupa moda zilei.

Este interesant ca, in aceeasi zi in care PSD a optat pentru Vanghelie, formatiunea incerca sa il suspende pe Traian Basescu in Parlament. Actiunea parlamentara face parte din acelasi efort disperat al fostului partid de guvernamint de a se repozitiona in ochii electoratului ca un partid apropiat de oameni. Cu Mircea Geoana nu prea i-a reusit acest demers, iar atacarea lui Traian Basescu l-a coborit si mai mult in sondaje, pentru ca o mare parte dintre votantii PSD regasesc in Basescu modelul de politician dorit. Sondajele care tocmai s-au incheiat in teren au pus PSD-ul intr-o stare de alerta. Formatiunea se afla la egalitate cu cea condusa de Gigi Becali. Cartea suspendarii a fost jucata, pina acum, cu mai mult succes de Traian Basescu, ramas imbatabil pe pozitii.

Din fruntea clasamentului politicii de tip nou, Traian Basescu a mai punctat o data. Solicitarea sa de a se organiza un referendum pentru uninominal, inghitita cu noduri de parlamentari, este de fapt o capcana intinsa acestora. Pe de-o parte, alaturi de el, Basescu are opinia publica si aceasta nu ar ierta politicienilor o eventuala respingere a provocarii prezidentiale. Pe de alta parte, oricum ai face, favorizat iese tot PD. Daca parlamentarii resping votul uninominal, electoratul va vota PD-ul ca semn de solidaritate cu Basescu. Daca se adopta uninominalul, PD are toate sansele sa domine Parlamentul, pentru ca ar fi avantajat de un sistem care merge pe principiul cistigatorul ia tot.

Analizind miscarile abile facute de Basescu, nu se poate remarca faptul ca incercarea PSD de a crea din Vanghelie un politician de tipul Basescu este din start sortita esecului. Totul va ramine doar de suprafata, e-vanghelizarea fiind mai degraba daunatoare PSD pe termen lung.