Dan Voinea: Ceausescu trebuie deshumat

ZIUA continua serialul privind moartea si inhumarea fostilor dictatori Nicolae si Elena Ceausescu. In numarul de azi va prezentam un interviu cu Dan Voinea (foto), procurorul care, la 25 decembrie 1989, a intocmit capetele de acuzare impotriva dictatorilor. Acelasi procuror care in prezent instrumenteaza dosarele Revolutiei. Dan Voinea considera ca nimic nu-i poate impiedica pe urmasii lui Nicolae si ai Elenei Ceausescu sa procedeze la deshumarea ramasitelor celor doi.
Domnule general, sunteti sigur ca ramasitele lui Nicolae si ale Elenei Ceausescu se afla in mormintele, marcate ca atare, din cimitirul Ghencea Civil?
Eu nu am participat la inhumarea celor doi, dar sunt sigur ca sunt acolo. Din discutiile pe care le-am avut cu cei care s-au ocupat de treaba asta, cu ofiterul care s-a ocupat de inhumarea lor, Lescu, eu am convingerea ca acolo au fost si sunt ingropati.
De unde au aparut zvonurile conform carora ba nu au fost inmormantati acolo, ba ca au fost incinerati, ba, chiar, ca nu ar fi fost executati? Toate, in fond, sunt variatiuni ale aceleiasi teme: ramasitele pamantesti ale Ceausestilor nu exista.
Treaba asta e o chestiune provocata care nu are nici o justificare legala, pentru ca in mod normal oricine poate sa ia trupurile parintilor sai, ramasitele pamantesti, sa le mute dintr-un cimitir in altul.
Totusi, cum au putut, de unde au putut aparea zvonurile astea?
N-am ideea de unde. Dar singura solutie pentru risipirea lor este sa se umble la morminte si singurii care pot s-o faca sunt membrii familiei.
Si dumneavoastra sustineti necesitatea deshumarii celor doi?
Categoric, dar o asemenea actiune nu o pot intreprinde decat membrii familiei, pentru ca altfel ar fi o profanare de morminte. Singurii care pot face treaba asta sunt membrii familiei si nu vad cine ii opreste s-o faca.
Ii opreste instanta, ii impiedica lipsa actelor clare, in original, pe care nu le-au avut.
Nu are nimeni dreptul sa-i opreasca. Eu, daca vreau sa-mi mut un mort al meu dintr-un cimitir in altul, nimeni nu ma poate impiedica s-o fac.
Dar pana acum cativa ani, familia nu a avut nici un document privitor la moartea lui Nicolae si a Elenei Ceausescu. Cine ar trebui sa le dea aceste documente?
Aceste documente trebuiau sa fie date de Administratia Cimitirelor. Pentru ca nici cei de la Administratia Cimitirelor nu sunt in regula din moment ce pe terenul Cimitirului Ghencea Civil exista crucea care sta marturie ca acolo sunt inmormantati sotii Ceausescu. Administratia Cimitirelor este raspunzatoare pentru tot ceea ce se petrece acolo. Cum au permis ridicarea crucii?!
Gelu Voian Voiculescu imi spunea ca mormintele au fost facute in afara "planului parcelar" din cimitir.
Oricum, cei de la Administratia Cimitirelor trebuie sa raspunda la intrebarea cine este inmormantat acolo. Pentru ca este un loc ocupat de un monument funerar. Daca nu e nimeni ingropat acolo, trebuie sa dea locul acela cuiva, sa-l scoata la concesionare.
Pe de alta parte, se pare ca in evidentele Administratiei Cimitirelor ar figura numele unui colonel si a sotiei lui.
In acest caz, tot Administratia Cimitirelor este vinovata, din moment ce accepta ca o cruce care atesta ca acolo este ingropat Ceausescu sa fie asezata peste mormantul altcuiva. Eu cred ca acolo cineva minte. Deci, daca nu e nimeni in acel mormant, locul trebuia concesionat. Iar pe de alta parte, ar fi trebuit sa scoata acea cruce daca acolo nu a fost inmormantata persoana al carei nume figureaza pe ea. Este tot obligatia Administratiei Cimitirelor. Deci, nu fac nimic din toate aceste demersuri, ba, mai mult, lasa si loc de suspiciune sustinand ca ei nu stiu daca sotii Ceausescu sunt inmormantati acolo, pentru ca le-ar lipsi niste acte.
Daca dumneavoastra ati fi presedintele completului care judeca acest caz, pe baza actelor si a documentelor pe care, cu siguranta, le stiti, ce decizie ati da?
Cred ca e o chestiune omeneasca si de bun simt: sa-i lasam pe urmasii celui disparut sa-si caute parintele, oriunde ar fi. Sa li se dea documentul oficial de care au nevoie pentru a face deshumarea respectiva. Dar chiar daca nu mai exista acte si urmasii sustin ca parintii lor sunt acolo, trebuie lasati sa dezgroape acolo, sa vada daca sunt sau nu. Dar vreau sa va spun ca eu nu ma pot substitui instantei. Nu am voie, nu am dreptul sa ma amestec in judecata asta. Ceea ce v-am spus acum sunt niste afirmatii pe care eu le consider a fi de bun-simt.
Daca ar fi sa dati timpul inapoi pana pe 25 decembrie 1989, ati mai proceda la fel?
Ceea ce regret si eu, dar si ceilalti care am fost in completul de judecata de la Targoviste este faptul ca a fost un proces ratat din punct de vedere procedural.
Dar putea sa fie altfel, putea sa se respecte cu strictete procedurile?
Da, putea sa fie si asta. Dar putea sa nu aiba acelasi deznodamant. Daca acel proces s-ar fi lungit, poate ca ar fi avut soarta celorlalte procese asemanatoare ale celor vinovati de represiunea din decembrie 1989. Dar la momentul acela eram ferm convins ca singura solutie este condamnarea la moarte si executarea lor. De altfel, daca va mai amintiti, asta era, de fapt, si dorinta multimii. Justitia nu trebuie insa sa urmeze intotdeauna dorinta multimii decat trecand prin canoanele legilor.
In acest caz, nu ar fi fost mai cinstit ca ei sa fie pur si simplu executati direct, fara trecerea prin acel proces imperfect?
Ar fi fost un simplu act de razbunare al cuiva.
Gelu Voican Voiculescu mi s-a parut, in dialogul pe care l-am purtat, corect, cinstit, chiar daca cinic: "daca nu il omoram noi pe el, ne omora el pe noi! Un asemenea proces, politic, nu poate fi perfect din punct de vedere juridic". Mai ales ca hotararea de a fi executati se luase mai demult, inainte de proces, si era, cum spuneati, in acord cu dorinta multimii.
Atunci a fost o lupta pe viata si pe moarte. Ceausescu era pornit impotriva tuturor opozantilor si era pornit cu tot aparatul de represiune care era in subordinea lui. Atat timp cat el era seful statului si toate institutiile represive erau in subordinea lui, le putea folosi cum dorea. Deci pericolul mare acesta era. Si ca sa nu mai fie varsare de sange intre romani, atunci procesul a avut acest rol de a intrerupe cursul sangeros al revolutiei. Pentru ca dupa 25 decembrie 1989 luptele de strada au incetat.
Repet, nu era mai corect sa fie executati direct, de catre armata, decat sa se mai treaca printr-un simulacru de proces, cum mai este denumit?
Ca procuror va spun ca nu ar fi fost corect. Pentru ca nimeni nu are voie sa ucida, asa, pur si simplu, nici o lege nu permite asa ceva. Cel putin un proces, chiar si sub forma aceasta de simulacru de proces sau cum il mai denumesc unii, ii da, cat de cat, aspectul unei cauze trecute si prin filtrul Justitiei. Fie chiar si acest proces care a avut un debut bun, dar cu un final care a nemultumit pe multa lume, mai ales pe cei care credeau in statul de drept. Numai ca statul de drept nu exista atunci, statul de drept urma sa apara si sa functioneze dupa distrugerea structurilor statului totalitar. Or, lucrul asta nu se putea petrece decat prin eliminarea sefului statului totalitar, a dictatorului. Iar pentru un dictator, fie ca este de stanga sau de dreapta, in balanta aceasta a Justitiei, o alta pedeapsa mai echitabila decat pedeapsa cu moartea sau inchisoarea pe viata nu se poate da. Unui dictator care si-a permis sa faca tot ce a vrut cu sufletele noastre, cu vietile noastre, asta era pedeapsa care se putea da.
Alti omologi de-ai lui Ceausescu au scapat de glont, el a fost singurul care a fost condamnat la moarte si executat. Honeker, dictatorul fostei Germanii comuniste, a scapat cu fuga, la Moscova si apoi in Chile, iar altii au fost arestati la domiciliu. Au fost regimurile acelea mai putin draconice decat cel al lui Ceausescu?
In primul rand, acele regimuri nu au avut un final sangeros ca la noi, nu au lasat atatia morti in urma.
Cum ar fi putut scapa Ceausescu de proces si de executia care i-a urmat?
Procedand precum Honeker, fugind din tara si cerand azil politic in alt stat. Desi ma indoiesc de faptul ca ar fi avut soarta celorlalti, pentru ca multitudinea de victime care a fost in Romania nu se compara cu ceea ce a fost in alte tari est-europene si ma gandesc ca Justitia tot ar fi cerut extradarea si judecarea lui. Dar poare ca in aceasta ipoteza nu ar mai fi fost condamnat la moarte ci la inchisoare pe viata, avand in vedere ca pedeapsa cu moartea s-a abolit in decembrie 1989. Dupa mine, pedeapsa cu inchisoarea pe viata este mai cinica decat pedeapsa cu moartea. Condamnatul tot moare in inchisoare si il chinui pana isi da ultima suflare. Il inchizi intr-o celula pentru tot restul vietii si acest aspect capata o conotatie de cinism, or Justitia nu trebuie sa fie cinica.
Cu alte cuvinte, cum spuneam, pedeapsa cu "glontul" e mai cinstita, mai putin cinica decat cea cu inchisoarea pe viata.
Pai, si pedeapsa cu inchisoarea pe viata tot la moarte duce, de fapt pedeapsa cu moartea este escamotata.
E un fel de putrezire lenta si de viu.
Exact. Dar ai senzatia ca chinui victima si lucrul asta nu e moral. Sa chinui victima este deja cinism si Justitia nu trebuie sa aiba aspectul asta al razbunarii, al vendetei. Pentru ca ideea pentru care un om este inchis este aceea a reeducarii lui. Asta e ratiunea pentru care faci inchisoare. Revenind, asta a fost riscul lui ca dictator, se putea astepta la razbunarea poporului, la un moment dat. Trebuia sa se astepte la acest risc.
Ulterior, dupa proces, dupa executie, dupa un anumit timp, ati avut senzatia, cand va uitati in oglinda, dimineata, ca ati fost manipulat?
Atunci, in momentul procesului, nu am avut aceasta senzatie. Ulterior, am constatat ca ideea acelui proces nu a apartinut celor din Justitie, ci a apartinut unui grup care a avut alta perceptie asupra momentului, a apartinut grupului care a luat puterea atunci. Eu nu stiu ce au gandit, pentru ca ideea executiei nu s-a discutat nici cu mine, nici cu judecatorul Gica Popa. Noi am mers acolo sa judecam, nu sa ucidem pe cineva. Dar pana la urma, cei care au hotarat trebuie sa spuna ce au gandit, ce au avut in vedere cand au decis sa urgenteze, sa segmenteze procesul, cand s-a oprit la primul termen si au vrut neaparat executia. Lucrurile acestea trebuie spuse. E un adevar care trebuie spus. Em am rezervele mele in legatura cu ceea ce se stie pana acum.
Ce ati simtit cand i-ati vazut direct, cand ati stat fata in fata cu Nicolae si cu Elena Ceausescu?
Am avut emotiile firesti intr-o asemenea situatie, era totusi seful statului. Insa presedintele instantei, judecatorul Gica Popa, prin atitudinea lui critica, vehementa si fara teama, ne-a incurajat permanent pe toti cei de acolo, m-a incurajat sa putem sustine acuzarea pana la sfarsit, sa nu clacam. Era usor, atunci, sa te intimidezi in fata lui Ceausescu.
Ati dormit linistit dupa aceea? Cand ati realizat ce ati facut, cand v-ati gandit: "eu l-am acuzat pe Ceausescu si l-am condamnat la moarte".
Nu, nu am avut liniste mult timp. Au fost chiar si niste intamplari neprevazute si cel putin ciudate, dar n-as vrea sa le spun acum.
Cat a durat executia lor?
Pai, Boeru si ceilalti doi parasutisti i-au luat in cateva secunde, i-au scos afara si i-au executat rapid. Cred ca totul nu a durat mai mult de un minut. A fost o executie atipica, speciala, asa cum erau si momentele de atunci.
Ca o concluzie la acest dialog, sunteti de acord cu deshumarea ramasitelor celor doi, la locurile unde se presupune ca sunt inmormantati Nicolae si Elena Ceausescu?
Sigru ca da, trebuie deshumati, sa se lamureasca o data situatia aceasta.
Nu aveti nici un dubiu ca nu ar fi acolo.
Nu am nici un dubiu ca nu ar fi acolo sau ca ar putea fi in alta parte. Eu stiu ca sunt acolo, toti cei implicati in inhumarea lor, cu care am discutat, m-au asigurat ca sunt acolo. Ar fi o mare surpriza sa nu fie acolo. In aceasta ipoteza ar incepe o ancheta extrem de serioasa. Dar nu va fi cazul. Dupa opinia mea, Valentin Ceausescu nu are nevoie de nici o aprobare pentru a proceda la deshumare in acel loc din cimitirul Ghencea Civil. El ar trebui sa ia un grup de gropari si sa treaca la deshumare. Nimeni nu poate sa il dea afara si sa il impiedice sa treaca la sapaturi si la deshumare. Daca Administratia Cimitirelor nu are documente care sa ateste ca Nicolae si Elena Ceausescu au fost inhumati acolo, e treaba lor. Asta nu-i poate determina sa impiedice familia sa-i deshumeze.

---

Despre autor: