S-au facut averi in aceasta tara prin injosirea spatiului public.

„Durere? Hemoroizi? Tratament fara operatie!". Inscriptia aceasta, cu cogeamite literele, e chiar in Piata Victoriei, aproape de fatada Guvernului Romaniei. Imaginati-va o reclama la Cola atirnata pe gardul Casei Albe sau un banner facind publicitate la hirtie igienica in Place de la Concorde. Ceea ce e evident imposibil in oricare parte a lumii civilizate este moneda curenta in Romania. Universitatea e acoperita de panouri cu telefoane mobile. In fata Teatrului National au fost amplasate niste constructii gonflabile ale unui post de radio. In loc sa circulam pe bulevarde, trecem prin canioane cu reclame. Ce urmeaza? Sa vindem spatiul publicitar de pe spinarea membrilor Guvernului? O posibilitate distincta daca dl Copos ar mai fi ramas in Executiv.

In goana dupa niste bani in plus nimic nu a fost lasat neatins. In parcul Herastrau, aproape tot malul e ocupat de circiumi. Pe trotuarele din fata blocurilor din cartiere sint parcate tarabe din tabla, iar peisajul montan a disparut in spatele panourilor de pe marginea soselelor. In Sala Tronului regal s-a organizat o nunta cu lautari, iar un fotbalist cerea, acum ceva timp, cheile de la Arcul de Triumf, sa isi urce acolo logodnica.

Toate acestea ridica o problema de principiu. Se spune ca in Romania avem „capitalisti". Capitalismul presupune insa aproape exclusiv tranzactii intre actori privati. La noi multe averi s-au facut pur si simplu prin ocuparea sau abuzarea spatiului public. Dube cu megafoane, cearsafuri multicolore sub care sint ascunse cladiri istorice sau emisiuni tip susanea transmise pe postul public: acestea sint aspecte ale aceluiasi fenomen. In Occident s-a petrecut un proces exact invers o data cu formarea capitalismului. Spatiul public a fost degajat de multe forme de uzufruct si ocupatie privata. Inainte, animalele se taiau in strada, se organizau lupte de animale pe maidan, iar vinzatorii ambulanti erau peste tot. Civilizarea Apusului a presupus interzicerea sau restringerea acestor enclave ale initiativei particulare. La noi, in schimb, statul ii protejeaza pe marii rechini care exploateaza spatiul comun, al nostru, in beneficiul lor personal.

Acesta nu e capitalism, nici macar din acela „salbatec", despre care nu ni s-a spus niciodata unde a existat cu adevarat. E un fel de socialism pseudo-suedez, inventat de oligarhia politica pe la inceputul anilor ‘90. Reteta sa e simpla: iei ceva public si scoti bani din el, batindu-ti joc de acelasi public. Problema Romaniei nu e doar incompetenta clasei politice, ci si retardarea culturala a elitelor sale economice. In Occident sint lucruri pe care nu le poti face in spatiul public pentru ca nu te lasa legile, obiceiurile sau reglementarile breslei. La noi insa poti deschide un cazinou intr-un muzeu si poti vinde bere si cirnati in fata la Ateneu. Cit despre standardele vietii publice, pe „patronul" roman il doare undeva. Bani sa iasa.