Prin iesirea masiva in strada a muncitorilor brasoveni, ieri, sindicatele autohtone au dat semnalul declansarii protestelor, sub diverse forme ale luptei sindicale, din aceasta primavara.

Chiar daca nemultumirea sindicala a fost generata, la o prima vedere, de cauze diferite, unele tinand de privatizari ratate, iar altele de cresteri salariale, totusi, in esenta, numitorul comun al acestor proteste il constituie absenta unui dialog responsabil si coerent intre cei doi parteneri aflati in divergenta: sindicatele si reprezentantii de la diferite niveluri de responsabilitate ale guvernantilor. In fapt, tergiversarea pana la satietate si lehamite a nenumaratelor runde  de negocieri privind privatizarea celor trei entitati economice reprezentative ale judetului Brasov (uzinele Rulmentul, Tractorul si Nitramonia Fagaras), precum si calculele meschine, dar nedeclarate referitoare la soarta activelor, in special terenurilor, si nu a salariatilor, fabricilor cu pricina, au indus starea de nesiguranta in randul miilor de angajati transformati, dintr-un condei, in viitori someri. Astfel, de la aceste balbe, mai mult sau mai putin voite, ale guvernantilor, in frunte cu diversele echipe de conducere ale AVAS, dar si ale autoritatilor locale, pana la pierderea rabdarii de catre miile de salariati brasoveni si a liderilor sindicali nu a fost decat un pas foarte mic.

Joaca de-a privatizarea
„Parlament, Parlament, vrem si noi un trai decent!“, a fost refrenul care a rasunat, ieri, obsesiv, pe strazile centrale ale Brasovului, cei peste 3.000 de protestatari exprimandu-si si in aceasta maniera „pretuirea“ fata de alesii ingramaditi de vot pe listele diferitelor partide si care au tratat cu „detasare“ repetabilele ratari ale privatizarii unor foste uzine brasovene reprezentative, devenite tentante mai mult pentru terenurile acestora, decat pentru cladirile si utilajele ce le compun.