Sinul e acea parte a corpului femeii care poate fi aratata partial la televizor cu gindul evident de a obtine un rating pe baza unei sugestii sexuale explicite, dar fara a deranja CNA-ul. Daca insa folosesti la televizor cuvintul „tita", risti ca postul in cauza sa fie amendat. Recent, am vazut pe Kanal D un doctor care facea implanturi cu silicon si care se confesa unei reporterite de monden. Doamna il intreba insistent cine ii sint clientele/clientii, iar el refuza cu incapatinare sa le dezvaluie numele invocind criterii deontologice. Doamna a plusat si i-a spus niste nume de persoane publice care au fost vazute iesind bandajate din clinica lui, dar degeaba, doctorul a continuat sa invoce deontologia si a refuzat sa dea un indiciu cit de mic. Ce s-o mai lungesc, mare deontolog, mare caracter! Totusi, convingerile sale chirurgicale il indemnau ca in tot timpul interviului sa faca apologia firescului maririi sinilor, scoaterii osinzei cu aspiratorul sau al sculptarii nasului. Insista sa ne convinga ca nu e normal sa ne rusinam de noile tehnologii ale frumusetii. In spate, pe un raft, se zarea o icoana la care, probabil, doctorul se inchina evlavios inainte de operatie, rugindu-l pe Dumnezeu sa-i tina bisturiul astfel incit sa nu-i greseasca sinii vedetei pe care urma sa o infrumuseteze. Oricum, sint extrem de confuz in privinta sensului adinc al siliconarii vedetelor: pe de-o parte isi maresc sinii pentru a fi vazuti si apreciati, purtati cu mindrie la televizor, pe de alta parte refuza sa recunoasca asta. E ca si cum eu mi-as pune de miine un corn in frunte, dar i-as conjura pe amici si pe colegi sa nu-l observe. Mai mult, as pretinde ca cel care s-ar arata uimit de noua mea imagine ar comite o mare mitocanie.