Banui ca destui cititori au vazut un semn de circulatie, altfel ciudat, care arata ca o litera T, cu bara verticala albastra si cea orizontala rosie, avand semnificatia: drum infundat. Daca ar exista niste semne cuvenite si in "circulatia politica", atunci un astfel de semn T, dar un T imens, care sa fie vizibil peste tot in tara, ar trebui afisat pentru a arata clasei politice romanesti, demnitarilor cei mai importanti, ca drumul pe care marsaluiesc ei si institutele pe care le simbolizeaza sau chiar intruchipeaza, este un drum care nu duce nicaieri, care are doar intrare, dar nu si iesire, ca este un drum istoriceste infundat.
Desigur, pot fi de acord cu zicala ca "omul sfinteste locul", dar, dincolo de trasaturile diverselor personalitati care ocupa azi functii de presedinte, prim-ministru, ministru, parlamentar, judecator la Curtea Constitutionala, procuror sau mai stiu eu ce, regulile pe baza carora trebuie sa munceasca acesti oameni, ca si cele care reglementeaza raporturile de colaborare, subordonare, co-subordonare sau de alt gen, nu sunt deloc clare, fiecare putand sa le interpreteze dupa cum doreste.
Mai mult decat orice, Romania are, cred, nevoie de o reforma radicala in anumite privinte, a Constitutiei. Si atunci cand a fost elaborata in 1991 si cand a fost revizuita in 2003, prevederile legii fundamentale au fost mult prea puternic personalizate, ele capatand forma finala privind mai degraba spre trecut decat spre viitor, pentru a vedea incotro ar trebui indreptata Romania si ce fel de cerinte va trebui ea sa indeplineasca pentru a ajunge la capatul foii de parcurs.
Daca se poate, atunci e recomandabil sa incepi cu baza constructiei. Romania nu-si poate rezolva disfunctionalitatile institutionale pana cand nu alege clar: fie republica prezidentiala clasica, in care seful statului este si seful Guvernului, fie republica parlamentara, unde presedintele are rol de reprezentare si puteri simbolice, similare cu cele ale reginei Marii Britanii sau ale presedintelui Italiei. Nu cred ca teama noastra trebuie sa fie de a nu se concentra prea multa putere in mana fie a presedintelui, fie a primului ministru.
Firesc ar fi ca toata puterea executiva, cata exista intr-un sistem politic sa fie, fie intr-un loc, fie in altul. Grija noastra trebuie ca aceasta putere sa fie exercitata toata in mod democratic. Iar garantul acestui lucru trebuie sa fie Parlamentul, o Putere Judecatoreasca independenta si... Presa. Asa cum evolueaza acum lucrurile, riscam sa intram in-
tr-un blocaj institutional. Presedintele este pe picior de razboi cu Parlamentul, cu primul ministru, cu o parte a puterii judecatoresti si o parte a presei. Presedintele, desi a declarat ca nu si-l mai doreste pe actualul prim-ministru, nu are puterea de a-l schimba. Mai mult, el nu are puterea deplina de a-si numi ambasadorii, desi acestia sunt, oriunde in lume, trimisii sefului statului, dar in cazul nostru, nu vrea seful Guvernului. Primul ministru nu poate numi un ministru, in locul altuia demisionar, pentru ca nu e de acord presedintele. Parchetul se sesizeaza atunci cand se fura un sac de porumb, dar nu se autosesizeaza atunci cand presedintele tarii, primul ministru si un senator - fost ministru, fac afirmatii care dezvaluie (in termeni, desigur, politici nu juridici) fapte grave de coruptie. Senatul are un regulament de functionare (lege!) care contravine Constitutiei (in ceea ce priveste efectele motiunii simple) dar ani de zile nimeni nu remarca acest lucru.
Se spune, pe de alta parte, ca hotararile Curtii Constitutionale sunt executorii, in fata lor nu exista decat o singura atitudine posibila: sa le respecti. De acord, dar sa ne gandim putin si la faptul ca in majoritatea tarilor cu democratie asezata, vointa Curtii Constitutionale poate fi invinsa (asa era si la noi pana in 2003) prin votul a 2/3, a 3/5, a 3/4 sau dupa cum se stabileste, al Camerelor reunite ale Parlamentului. Orice rationament logic iti spune ca sansa de a judeca in mod corect e mai mare cand o fac 460 de oameni alesi, cu un vot care-i obliga sa treaca dincolo de interesele de partid, decat 9 sau 11 oameni numiti pe te miri ce criterii. Iar daca te uiti in curtea Curtii noastre Constitutionale dai peste destule figuri care seamana mai degraba a soldati japonezi ramasi fara armament si munitie, undeva in transeele din jungla, uitati acolo inca de pe vremea celui de al II-lea Razboi Mondial. Unii nici nu stiu ca razboiul s-a terminat sau, ma rog, ca a inceput altul.
Legea referendumului e ca vai si amar de covrigul nostru. Mai mult gaura decat covrig. In conditiile de azi ale Romaniei, cu vreo trei milioane de alegatori plecati in lume, e greu sa crezi ca se vor prezenta la urne noua milioane (ma rog, 50% plus unul) de oameni pentru ca referendumul sa fie valid. In general, treburile unei comunitati sunt decise de cei care sunt pe metereze, de cei care participa la viata cetatii (inclusiv la vot!) si nu de catre cei care nu sunt interesati de soarta comunitatii si stau la gura sobei.
PSD, PRM si PC continua procedurile pentru suspendarea din functie a lui Traian Basescu. Dupa cum se aduna norii, o parte dintre liberali considera si ei ca presedintele trebuie infruntat, trebuie sa primeasca o lectie politica. Desi toti stiu ca suspendarea e posibila, dar demiterea nu.
Ce se va intampla in acele 30 de zile ipotetice, intre momentul suspendarii si cel al organizarii referendumului? Vom avea un presedinte suspendat (dar nu demis) si unul interimar. Unde exista acele prevederi clare care sa spuna ce poate face si ce nu un presedinte interimar? Si ce autoritate va avea el asupra CSAT, a serviciilor secrete si asupra altor structuri in care presedintele valid are atributii mai largi. Iata, un alt domeniu in care nu avem reglementari clare, unde ni se vad mai multe goliciuni decat ar fi decent.
Dar in ceea ce il priveste pe dl Traian Basescu, aveti impresia ca va fi suficient de puternic, ca om de stat, pentru a cauta nu sa-si umileasca si infranga adversarii, ci pentru a cauta pacea institutionala sau macar un armistitiu, de un an si jumatate? Ramane de vazut! Eu sper doar sa fim in stare sa ne rezolvam singuri problemele si sa iesim din acest ciclon politic cu pierderi cat mai mici.