Arnold Schwarzenegger, regina Marii Britanii si Dumnezeu sint citiva dintre cei carora cistigatorii Oscarului le-au adresat multumiri repetate.

Izbucnirea in lacrimi a lui Halle Berry la primirea Oscarului din 2002 a fost doar un preludiu in cheie minora pentru editia de anul acesta a ceremoniei, cea mai internationala de pina acum si de departe cea mai emotiva. Cascada de „multumesc"-uri a lui Scorsese, care a fost apoi interceptat in culise de un Jack Nicholson chitit sa il imbratiseze, gestica frenetica a lui Forest Whitaker sau saritura de pe scaun a regizorului si scenaristului german Florian Henckel von Donnersmarck au umanizat Oscarurile, altminteri inuman de lungi in acest an, dupa cum a demonstrat-o transmisia in direct timp de aproximativ sase ore.

Corectii cu virf si indesat

In trei dintre cele patru sectiuni destinate actorilor, predictiile specialistilor au fost corecte: Helen Mirren si Forest Whitaker, la cei mai buni „principali", iar Jennifer Hudson - la roluri secundare. Colegul ei de Oscar la aceasta categorie insa a fost neasteptat, si anume Alan Arkin, pentru rolul bunicului din „Fiecare se crede normal", o interpretare de care era cit pe ce sa nu aiba parte, fiind initial considerat de catre regizor „prea viril" pentru o astfel de partitura. In sfirsit, Scorsese a primit Oscarul pentru Cea mai buna regie, care i-a fost inminat de Spielberg, George Lucas si Francis Ford Coppola, si nu doar atit. „Cirtita" a mai obtinut titlul de Cel mai bun film al anului, plus inca doua statuete (pentru montaj si pentru scenariu adaptat), devenind cel mai premiat lungmetraj al celei de-a 79-a editii a Oscarurilor. Il urmeaza indeaproape „Labirintul lui Pan" cu trei statuete. Titlul de Cel mai bun scenariu i-a revenit tot comediei „Fiecare se crede normal".

Ecologie anti-Bush

Pelicula finantata de Al Gore, „An Inconvenient Truth", s-a ales cu titlul de Cel mai bun documentar, despre care expertii au sustinut ca e un vot politic din partea Academiei, si i-a livrat Melissei Etheridge statueta pentru Cea mai buna melodie, in detrimentul lui „Dreamgirls", care concura cu trei piese la aceasta categorie. De altfel, Gore s-a suit de doua ori pe scena, prima data alaturi de Leonardo DiCaprio, de fiecare data invocind pericolul incalzirii globale, iar a doua oara mimind ca isi anunta candidatura. Actorul i-a tinut hangul politicianului in ceea ce priveste grija pentru mediu, afirmind ca aceasta este prima editie oficial ecologista a Oscarurilor si indemnind cei un miliard de telespectatori sa reduca emisiile de carbon.

Exuberanta nemteasca

Mexicul detinea un record de 16 nominalizari la aceasta editie a Oscarurilor, dar „Labirintul lui Pan" a ratat premiul pentru Cel mai bun lungmetraj intr-o limba straina. Acest titlu l-a insfacat pelicula germana „Vietile celorlalti", al carei autor i-a multumit guvernatorului Californiei pentru ca l-a invatat cum sa isi scoata expresia „nu pot" din vocabular. Monologul lui Helen Mirren a creat un moment postmodern: actrita i-a multumit suveranei ei, pe care, de altfel, o si interpreta in „Regina". A existat insa si un cvartet perdant de cetateni britanici: Peter O’Toole, Sacha Baron Cohen, Paul Greengrass si Stephen Frears. Premiul pentru intreaga cariera i-a fost acordat lui Ennio Morricone si prezentat de Clint Eastwood, care a si tradus discursul compozitorului. Acest titlu, precum si cel decernat lui Scorsese, demonstreaza ca in acest an Academia Americana de Film s-a gindit sa isi achite datoriile; in pofida unei cariere lungi si prolifice, Morricone nu obtinuse pina acum nici un Oscar.