Cine ii poate lua locul lui Traian Basescu? Daca cei ce il contesta nu vor gasi un raspuns, batalia data pentru postul sau risca sa fie rezolvata prin tragere la sorti.

Ne aflam, din punctul de vedere al razboiului politic, in „no man’s land". Adica in acea fisie de dimensiuni variabile ce desparte transeele combatantilor. Unde riscul sa fii nimerit de un glont de-al dusmanului in scafirlie este egal cu acela al unui proiectil infipt in spate de prieteni. La mijloc. Acolo unde urletele rasuna infiorator. Unii tipa de durere, altii de disperare si frica. Unde toti spera la o salvare miraculoasa.

Concret, in vagaunile sapate pe o parte a acestui teritoriu, paradoxul inerent oricarui razboi i-a adus laolalta pe Calin Popescu Tariceanu, Ludovic Orban, Dan Voiculescu, Vadim, Geoana&Co. Peste mocirla insingerata, Boc, Stolojan, Mona Musca, Flutur si Videanu par a fi intr-un dezavantaj numeric, dar au avantajul strategic al inaltimii in sondaje. Lunetisti de seama, cautind chipiurile generalilor adversi, Dinu Patriciu si Elena Udrea trag in tot ce misca. Intre ei sintem noi. Cei care vedem efectele ordinelor date in transee, care simtim urmele conflictului si sintem neputinciosi in a-l opri sau in a influenta o victorie decisiva. Dar mai este cineva, care, cu legitimitatea unei alegeri directe, face ture intre transee. Lasa bombe, se reaprovizioneaza, mai pune morfina pe alocuri, mai presara niscaiva sare pe alte rani. Pentru cei mai multi romani, Traian Basescu este personajul care misuna in „no man’s land", acolo unde sint si ei. Mai grav decit modul de lupta adoptat de Basescu este faptul ca nici una dintre tabere nu are un soldat pregatit sa fie trimis acolo, in locul lui. Ginditi-va putin la aceasta situatie: Basescu pica in razboi. Cine ii ia locul? Indivizi betegiti din cauza mostenirilor lasate de matusi? Ologi cu privatizari in ghips? Orbeti cu contracte cu statul bandajate in mod oneros? Demagogi cu termen de garantie expirat? Se gasesc din plin si intr-o transee, si in alta. Poate ca in visele lor ero(t)ice se cred vreun soi de Ecaterina Teodoroiu si incearca sa se arunce in lupta. Dar handicapul de care sufera ii va incilci in primele rinduri de sirma ghimpata. Iar soldatii de rind nu sint inca destul de cunoscuti. Nu au ajuns eroi. Pentru a fi in „no man’s land", trebuie sa te cunoasca o tara. Altfel, este practic imposibil.

Pare condamnat sa incremeneasca in acest conflict Traian Basescu. Cel putin pentru inca sapte ani. Daca nu cumva, vreun glont ratacit, vreun obuz bine ochit il va spulbera concomitent cu tipul de republica pe care o conduce si va instaura o republica parlamentara bazata pe inconstienta votului intr-o tara in care, pentru cei mai multi, prostia e la rang de maresal, iar dezertarea e virtute ostaseasca. Si se poate ajunge la situatia ca, tragindu-se practic la sorti rolurile de conducere, o calitate esentiala a omului din „no man’s land" sa fie ignorata: calitatea de supravietuitor.