E ger, privesc pe fereastra la cainii din jurul blocului care stau nemiscati in bruma de zapada, cu boturile calde ridicate in sus, spre ferestre, in asteptarea unei pungi cu resturi, aruncate din bucatariile reci, de oamenii milosi. Cand treci pe langa ei, trabantii stau cu capul in pamant si coada intre picioare, de cum i-ai depasit, insa, iti sar pe la spate la pantaloni, isi arata coltii obisnuiti cu ramasite. Suflet de trabant. Culmea, deprinderea aceasta maidaneza, nu domina doar spatiile virane sau aleile din jurul blocurilor care-si vor iesi din garantie in curand, au trecut si in comportamentul unor oameni. Ca asa e in film. Te uiti la insul asta care sta sprijinit cu coatele pe fereastra si matura aleea cu privirea goala. Ii crapa carotida de pizma: ala are masina si el nu. Si in loc sa-l injure pe fata, sufletul lui de trabant ii dicteaza un gest de trabant: la lasarea noptii, iese din casa si, inarmat cu un cui, zgarie masina nou-nouta de la un capat la altul. Fara sa-si comntempleze opera, ca un maidanez, se strecoara in casa in speranta ca nu l-a vazut nimeni. Ne plangeam ca pe vremea de dinainte de 1990 erau prea multi delatori, ba chiar si prea multi informatori. Acum numarul lor s-a dublat, pentru ca de-abia acum, in democratie, delatiunea a ajuns o "indatorire civica", o chestie cetateneasca nobila. Pentru asta sunt puse la indemana delatorilor chiar numere de telefoane fara plata. La umbra anonimatului si a serii, sufletele de trabanti ies la iveala si culmea, acum nu-i mai impunge de la spate "regimul criminal", acela infierat de asa-zisul raport "Tismaneanu". Cat de bine a reusit sa fotografieze Lars von Trier toata aceasta mizerie umana! In Dogville, la filmul asta ma refer. Mai sunt si oameni politici care au adoptat stilul "trabantilor" de cartier, daca nu cumva asta au fost toata viata si acum si-au schimbat doar haina. Il acuza unul in fata, la televizor, cu date, dovezi, fapte. Si in loc sa iasa in arena sa dea piept cu dusmanul, barbateste, lupta dreapta, se retrage in subteranele cu usi capitonate si de acolo da ordin altor trabanti sa sara la varicele "inamicului" care a indraznit sa "latre" la Luna. Zic "la Luna" pentru ca oricum, trabantii din justitie si cei de la DNA, nu doar ca sunt orbi, dar mai fac si pe surzii si nu ies la atac decat la ordin. Poate ca primim exact ce meritam. Oase si firimituri, n-a venit ora marilor ospete. De aceea nu ma plang si continui sa invat din filme. Alea bune, nu gunoaie. Maidanezii inca asteapta sa li se arunce o punga de oase de milosii fara nume. Iar oamenii? Ei stau in casa si se incalzesc la televizor, ca la un foc de talas, de unde deprind cele mai viguroase comportamente: de la modul de a fi la stalcirea limbii romane. Noaptea mai iese cate unul si zgarie cate o masina. Pentru sufletul lui de trabant, asta e o alinare.