Emotionante au fost scuzele pe care premierul Romaniei le-a transmis romanilor tocmai din Japonia. Sa ne stergem insa lacrimile si sa ne amintim cite ceva. In legatura directa cu acelasi personaj politic.

Primul-ministru a calculat bine (poate, totusi, putin cam incet, caci raspunsul sau nu a fost unul prompt) cind a refuzat invitatia de a sta fata in fata cu Traian Basescu, la o confruntare patronata de Realitatea TV, in care nu ar fi avut prea multe sanse. Postul de televiziune care a avut ingenioasa idee a ratat o buna ocazie de a da o lovitura mediatica, Traian Basescu a ratat un prilej foarte nimerit de a puncta pe seama unui adversar a carui operatie de schimbare la fata nu s-a inchis de tot; singur, si spre binele sau, Calin Popescu Tariceanu a ocolit un moment care l-ar fi dezavantajat.

„Cosmeticienii" adusi recent in preajma numarului unu liberal nu l-au sfatuit insa prea bine atunci cind l-au pus sa ceara scuze pentru confruntarea picanta de care au avut parte telespectatorii TVR-ului saptamina trecuta, cu seful statului la telefon si cu premierul intrind, din platoul de televiziune, in jocul acestuia. Aparent, gestul fostului manechin care conduce acum Guvernul Romaniei e unul decent. Cititi: „Mi-a fost dat sa traiesc un moment pe care nu mi l-as fi putut imagina vreodata in visele cele mai complicate". Inca putin: „Imi dau seama ca am oferit un spectacol jenant telespectatorilor postului public de televiziune si, pentru acest lucru, eu, personal, ma simt obligat sa imi cer scuze". Bine punctat, nu? Adinc si plin de sensibilitate, nu-i asa?

Haideti sa ne stergem lacrimile si sa spunem lucrurilor pe nume. Avintul premierului de a cere scuze nu e sincer. In paranteza fie spus: trebuie sa ne asteptam oare ca telespectatorii sa primeasca scuze si de la Liviu Mihaiu, Victor Ciutacu sau Razvan Ionescu, partasi si ei la „un spectacol jenant"? Da, de acord: presedintele Traian Basescu a sarit calul in interventia sa telefonica; nu m-as mira deloc daca as auzi ca, dupa ce si-a incheiat conversatia cu „poporul" si cu „moderatorul" si dupa ce a trintit telefonul in furca, seful statului a rostit vorbe „marinaresti", fara perdea si cu destinatie precisa; asta insa e o alta discutie. Simtirea de mimoza care l-a invaluit brusc pe premier in Japonia e deplasata si fabricata. E explicabila insa prin aceea ca imaginea de om politic elegant si responsabil continua sa i se bage pe git lui Calin Popescu Tariceanu, in ciuda faptului ca sint multe fapte care o contrazic intr-un mod flagrant. Povestea aceasta cu scuzele - enuntata pentru marele public dintr-un spatiu exotic - e si ea parte dintr-un scenariu care are o consecinta nedorita pentru presedintele PNL: autofaultarea.

E uluitor cit de multa responsabilitate cere Calin Popescu Tariceanu de la altii si cit de putina de la sine. Daca ar fi vrut sa ceara scuze pentru ceva ce tine cu adevarat de el, premierul chiar ar fi avut pentru ce anume. Caci avem un biletel celebru nejustificat rezonabil niciodata de un politician „responsabil" cum pretinde premierul ca este. Apoi, avem un moment jenant cind acelasi personaj politic a mediat o intilnire intre Monica Macovei si Dinu Patriciu. Mai sint si citeva afirmatii gogonate de la ultimul Congres al PNL, atunci cind a spus ca partidul pe care il conduce e impotriva securistilor si a comunistilor, desi la tribuna prezidiului erau si de unii, si de altii. Plus multe altele, din aceeasi categorie - a faptelor care contrazic flagrant vorbele. Ar fi avut, deci - sper ca nu ma contrazice nimeni - pentru ce sa ceara scuze adevarate.

Cum nu a facut-o, e intemeiat sa il banuim ca are o pierdere de memorie; ca cere scuze, dar ca a uitat pentru ce anume. Unii il compatimesc deja pentru asta. Altii intretin - interesati - mitul distinctiei si al elegantei.