Simbata seara, ora 23.30, Bucuresti, Romania. Citeam o carte a lui Julian Barnes, ascultam o interpretare a lui Segovia la „Capricho Arabe" a lui Tarrega, ma simteam minunat. Veioza mica de pe noptiera lumina cald si marturisesc ca in acel moment eram ferm convins, pe dedesubtul starii aceleia de bine pe care o resimteam linistita si pura, ca nimic de pe lumea asta nu mi-ar fi putut distorsiona mica si banala mea reverie. Lumea era o insula de deseuri pe care credeam ca nu voi naufragia niciodata. Preaplin de o astfel de stare, ma hotarasc sa merg la bucatarie sa fumez o tigara, sa privesc pe geam luna sticloasa, care plutea peste Pamint ca un colt de unghie de inger decupat cu tandrete de o forfecuta divina. Totusi, ma maninca undeva si, dupa primele citeva fumuri, deschid televizorul. Ghinionul e ca ramasese pe OTV si din pricina asta ma pomenesc in plin scandal. Dna Zavoranu suferise nu stiu ce distorsiune a imaginii sale personale din pricina unui domn regizor care ii facuse habar n-am ce pocinoage la filmarea primului videoclip din viata dinsei. Va imaginati ce suferinta pentru un biet suflet de artist atit de incercat de dramele creatiei! Fireste, dna Zavoranu gesticula energic in incercarea de a scoate adevarul la iveala, in timp ce dl Diaconescu chibita marginal, cu o verva de om atipit. Dintr-una intr-alta, aflu ca artista intirziase 7 (sapte) ore la o runda de filmari, dar ca fusesera ziaristi care se inversunasera sa o astepte. Care va sa zica, isi dedicasera 7 ore din scurta lor viata pentru a surprinde citeva imagini cu dna Zavoranu. Normal, publicul vrea sa afle, sa se informeze, doar a iesit din Evul Mediu si acum e cetatean care decide pe unde s-o ia istoria, arta, cultura.