Faptul ca Romania este considerata de liberali o prada a devenit tot mai evident, mai ales dupa ultimele trei initiative profund dubioase in care s-au implicat. Ce s-a intamplat cu castelul Bran se stie. Nu se stie de unde a aparut peste noapte asa-zisul mostenitor Dominic de Habsburg, cu care Ministerul Culturii s-a grabit sa incheie un contract oneros. Si iata ca acest Dominic de Habsburg nu mai vrea sa respecte contractul si ne ameninta ca va vinde castelul cui da mai mult. In Occident gasindu-se multi miliardari trazniti care colectioneaza vestigii din alte vremuri. Se intelege ca Dominic de Habsburg a si gasit un competitor si asteapta sa incheie tranzactia, in timp de Adrian Iorgulescu, ministrul Culturii, desi ramas cu un deget in gura, incearca sa ne explice ca va putea depasi momentul, cu abilitatea sa cunoscuta, care nu s-a exersat pana astazi decat in paguba tarii. Chestiunea este ca nimeni nu stie ce au clocit ei acolo, primul ministru, ministrul Culturii si Dominic de Habsburg, pentru ca transparenta, atunci cand e vorba de liberali, e buna numai ca subiect de retorica in campanii electorale. In rest, transparenta canci.
Pluteste in aer ideea ca intre cei doi guvernanti si mostenitorul pe neasteptate descoperit survenise o intelegere nerespectata de Dominic de Habsburg, si liberalii s-au trezit trasi in piept. Oricum, afacerea a devenit atat de groasa incat Adrian Iorgulescu, dupa ce a potopit opinia publica cu o parada intreaga de argumente trase de par, nici nu mai indrazneste sa mai guite, iar premierul, la randul sau, si-a luat mana de pe tranzactie, de vreme ce nu s-a ales cu vreun beneficiu. In schimb, in Parlament se vorbeste despre formarea unei comisii de ancheta, care sa cerceteze conditiile evident suspecte in care a fost cedat unui cetatean strain un bun remarcabil de patrimoniu cultural si istoric. Ii dorim succes, desi ne ingrijoreaza faptul ca aceasta comisie va lucra sub girul Comisiei pentru cercetarea abuzurilor si coruptiei a Camerei Deputatilor, prin zelul careia s-au acoperit destule matrapazlacuri.
A doua afacere necurata manipulata de ministrul Culturii a fost aceea a asa-ziselor bratari dacice, datate cand de pe vremea lui Burebista, cand de pe vremea lui Decebal, cu toate ca dacii nu obisnuiau sa prelucreze aurul muntilor Apuseni. A trebuit sa vina aici romanii ca sa-i invete acest mestesug. Si de data aceasta, conceptia despre transparenta a liberalilor s-a dat de gol. Nu stim cine este americanul de la care a fost recuperat, pe sume exorbitante, primul set de bratari, nu stim numele germanilor de la care pasamite se spera ca vor fi recuperate alte si alte bratari. Nu stim nimic, pur si simplu. Dar constatam ca in cazul acesta primul ministru s-a implicat direct in chestiune, si pentru a-i asigura spatele lui Adrian Iorgulescu, dar poate si in virtutea unui interes inca tulbure. A participat la prezentarea in public a bratarilor depistate cu o perspicacitate de spaima de ministrul Culturii, a tinut participantilor la eveniment si o lectie de istorie de toata splendoarea, dupa care totul a ramas ca si pana atunci, invaluit intr-o ceata impenetrabila. Si cu aceasta ocazie, ne tulbura constiinta faptul ca totul nu a fost decat un pretext pentru a scoate niste sume substantiale din tara, de regasit apoi in conturile nu stim carui politician. Totul miroase a bisnita de nivel.
A treia afacere este in derulare. La propunerea aceluiasi Adrian Iorgulescu, guvernul vrea sa cedeze fostului rege Mihai castelul Peles si complexul de constructii aferente acestui castel. Din nou se arunca praf in ochii opiniei publice, cum ca s-ar fi perfectat intelegeri favorabile statului roman, si castelul va ramane in patrimoniul cultural si istoric al Romaniei. Vom cheltui pentru aceasta o bagatela de 30 si ceva de milioane de euro. Dar daca si fostul rege Mihai, ca si Dominic de Habsburg, dupa ce va avea actul de proprietate in mana, va gasi pe cineva dispus sa il cumpere la un pret mult mai bun? Iata o intrebare la care nu se gandeste nimeni, cu toate ca hameseala dupa avere a casei de Hohenzollern este cunoscuta demult.
In afara de asta, inainte ca statul roman sa daroreze ceva fostului suveran, acesta este dator Romaniei cu niste tablouri pe care le-a scos ilegal din tara, in noiembrie 1947. Cand i s-a comunicat situatia, un liberal de marca, se pare ca din Brasov, a avut o replica monumentala: nu cred ca Majestatea sa Regele Mihai, s-a putut preta la asa ceva. Replica lui ne aminteste o piesa a lui Teodor Mazilu, in care un protagonist intreba: Poate fi omul atat de ticalos? Primind un raspuns cat se putea de sec: poate, tovarase, poate. Mult mai grav este faptul ca si primul ministru minte ca un birjar, afirmand ca nu exista dovezi referitoare la manaria din noiembrie 1947 a fostului suveran. Aceste dovezi se afla in arhiva Corpului de control al guvernului, am avut ocazia sa le cercetez personal, ceea ce evita sa faca guvernantii de astazi. Cand m-am adresat cu aceasta problema Comisiei pentru cercetarea abuzurilor si a coruptiei din cadrul Senatului, am primit un raspuns incurcat ca dracul, acoperitor al escrocheriei si invaluit in ridicol.
Tot primul ministru a afirmat, intr-o imprejurare aparte, ca Romania nu poate oferi fostului rege Mihai atata cat merita el. Ca si cum premierul, atunci cand umbla prin buzunarele Romaniei, ar umbla prin buzunarele lefterite ale lui lui tac-su. Deci sa nu ne mai miram ca tara a devenit pentru liberali o prada si sa traim cu speranta ca toate aceste tentative de jupuire a averilor ei va fi amendata cum se cuvine la primele alegeri legislative. Altceva nu ne este la indemana.