Superoferta a preotimii pentru parlamentari. In Postul Pastelui, iertarea pacatelor se vinde la pachet cu niscaiva capital electoral. Totul contra dosare. Ai fi zis ca frica de Dumnezeu i-a lovit ca din senin in moalele capului pe unii parlamentari. De vina ar fi putut fi indemnurile la cumpatare si la iertare rostite de preoti mai abitir decit altadata, cu ocazia inceputului Postului Mare. Caci cum altfel ar fi putut justifica alesii neamului o masura precum exceptarea preotilor de la deconspirare? Ce alta determinare decit credinta l-ar fi putut face pe stimabilul si talentatul domn Teodor Melescanu sa declare candid: „Sprijin aceasta initiativa. Biserica trebuie sa aiba dosarele ierarhilor, cu mentiunea sa adopte masurile care se impun". Lasind la o parte virtutile exprimarii caragialesti, ar trebui amintit ca senatorul mai sus citat este membru de vaza taman in partidul care a pretins ca sustine adoptarea legii lustratiei. Sa faca, asadar, acest domn nota discordanta in partidul sau sau este vorba despre disimulare generalizata la nivelul clasei politice? Cu oricita lipsa de precautie ar vorbi senatorul ce tocmai si-a ratat sansa de a deveni din nou seful diplomatiei, raspunsul inclina spre a doua varianta. Ca tot din PNL, mai exact de la doamna Norica Nicolai, a venit un alt semn al mizericordiei parlamentare: disocierea fostilor nomenclaturisti de Securitate. Lustratia si alte nascociri asemeni ei, gen condamnarea comunismului, sint bune atita vreme cit sint capabile sa absoarba niste frustrari ale unui segment din electorat. Dupa ce formalitatea a fost indeplinita, pot fi aruncate fara scrupule la cosul istoriei. Dovada este nu doar replierea parlamentarilor liberali, ci si atitudinea post-raport a lui Traian Basescu. Diferentele ideologice si diferendele la zi se topesc ca prin minune atunci cind se intrevede o alta ocazie de a capata capital electoral, asa cum ar putea fi favoarea facuta preotilor. Cu dosarele in propria ograda, acestia ar avea, categoric, mai multa pofta de a da binecuvintari politice in fata poporului votant. Asa au gindit politicieni de toate culorile, neluind in calcul faptul ca tocmai fostii securisti le-ar putea juca o festa in aplicarea planului, caci profesia nu era una dintre datele de identificare ale unui dosar. Fireste insa ca, daca parlamentarii ar dispune mobilizarea unei armate de oameni, trierea dosarelor preotilor de restul celor de-abia primite de CNSAS nu ar fi imposibila. Dificultatile tehnice nu-i impiedica insa pe reprezentantii clerului sa astepte, o data cu legea discriminatorie, si diploma de maestri-papusari.

Adoptind la nivel declarativ o pozitie smerita, cerind o judecata egala in CNSAS, preotimea a copt in culise o comisie speciala, prefacindu-se a nu sti ce cadou pre-pascal le pregatesc politicienii. Si, in felul acesta, aparenta mizericordie de la nivelul Parlamentului a conspirat cu succes reala si trista mizantropie a Bisericii.