Pana si raportul final al comisiei prezidentiale ce-si propunea sa analizeze comunismul din Romania aduce teribil de mult cu povestile nemuritoare. Spicuiesc, in acest sens, acuzatia fabuloasa ca "Biserica Ortodoxa Romana a facut pact cu diavolul" (Raport "final", cap. II). Inspirata idee, dar oare de cine? Ce deosebire e intre Raportul final al comisiei prezidentiale pentru analiza dictaturii comuniste din Romania (2006) si Referatul privind activitatea contrarevolutionara desfasurata in cadrul manastirilor (1958) intocmit de bolsevicul Alexandru Draghici, ministrul de Interne comunist? Aceeasi Marie, cu alta palarie! Si-atunci de ce Biserica Ortodoxa Romana nu si-ar face, in ceea ce o priveste, un studiu pentru a-si demitiza propriul trecut? Oare, ce-i rau in faptul ca Sfantul Sinod s-a apucat sa culeaga date corecte asupra vietii Bisericii Ortodoxe Romane si a relatiilor ei cu societatea? Stirea aceasta i-a tulburat pe unii, inspaimantati, probabil, ca infiintarea de catre Sinod a acestei comisii va demonta prostiile ce-n mod obsedant le-au insinuat dupa '89.
De ne-am uita la faradelegi, cine va putea suferi judecata cea aspra? Nu exista in aceasta lume un temei suficient pentru o astfel judecata. Corectitudinea politica? Praf in ochii orbiti deja de tot felul de ideologii, de la cele prosovietice la cele proaspat inoculate de puterile vremii. Si totul de dragul revolutiilor rosii de altadata convertite-n razboaie culturale importate dintr-o parte sau alta a acestui prea insuficient glob pamantesc. Romanului, saracul, i se spune sa latre a paguba-n propria-i curte. Si asta, in timp ce hienele aciuiate pe la curtile stapanirii vremelnice indeasa pe gatul romanului subtiat de saracie ipocrizii moralizatoare.
Si-atunci, poti sa te mai intrebi indignat de ce romanii ortodocsi vor sa-si faca singuri dreptate? Studiul propus pentru a analiza situatia Bisericii Ortodoxe Romane sub comunism a creat o isterie ce-aduce cu stranutul dracesc la fum de tamaie! Aghiuta, pus pe boroboate mai abitir ca de-obicei, sucii mintile unui jurnalist care-ncurca borcanele. Saracul, grabit de timpii de emisie, dadu pe post anuntul ca oamenii Bisericii isi facura comisie dupa tipicul polac, cand, de fapt, aceasta semana, mai degraba, cu cel ceh si slovac. Pentru ca pocinogul sa fie deplin, teribilul incornorat ii impinse si pe alti confrati de breasla sa-mpartaseasca aceeasi sarada, speriat ca Biserica si-a facut comisie de purificat ierarhi acuzati c-au colaborat cu Securitatea. Cei care s-au speriat de comisia cu iz de tamaie au uitat, se pare, ca rolul de a cerceta ceea ce au clericii prin Arhiva fostei Securitati revenea, de fapt si de drept, unei institutii hotarate prin lege.
Ce blestem o fi apasand poporul roman de-ajunge mereu pribeag in propria-i tara? Fugind din robia comunista s-a trezit, buimac, intr-un pustiu de tara, iar binele fagaduit i se arunca in fata ca o nada usoara. Memoria celor care mai au ochi de privit inapoi, predispusi la regrete, e condamnata sa piara. Nu mai e loc de iertare! Si-atunci, cand un roman incearca sa ridice valul minciunii - arma diavolului -, tovarasii sar opariti, inconjurandu-l cu un zid de tacere. Ghinionul lor este insa ca adevarul este de la Dumnezeu.