Cartea lui Nicolae Iliescu "De la Nicolae Filimon la Dinu Paturica" (aparuta la Editura Muzeul Literaturii Romane anul trecut) este o placuta surpriza: cei care-l stiau pe autor doar ca prozator optzecist, postmodernist sau incisiv gazetar-pamfletar, un talent polemic indiscutabil, vor descoperi aici si altceva - VOCATIA CRITICA. Si cumva un "curaj" de a nu fi pe linie: cand se discuta atat de mult despre "valori" gonflate ale momentului - adica autori tineri, multi mediocri, dar obstinant impinsi in fata -, Iliescu se intoarce la un clasic literar pe care, posibil, lumea cartarescizata nu-l mai citeste (Nicolae Filimon) desi avem parte in contemporaneitate de o multime de discipoli ai celebrului sau personaj Dinu Paturica. Revenirea la cel considerat, cu toate micile lui imperfectiuni stilistice, drept primul nostru romancier este si un posibil indemn pentru A-L RECITI, dincolo de praful care se asterne peste un nume deja canonizat in manuale. Al. Piru vedea "Ciocoii..." ca fiind cel dintai roman autohton "mai consistent, de genul popular, foiletonistic dar cu observatie amanuntita, balzaciana si cu personaje tipice, ilustrand bine o categorie sociala". Si, am putea adauga, cu prototipurile unei lumi care se stinge - a vechilor boieri - pentru a face loc alteia, unde specimene ca Paturica vor parveni rapid, calcand peste cadavrele trecutului. CARACTERELE acestei carti pastreaza in primul rand farmecul ei, in creionarea unor personaje precum Chera Duduca - Filimon fiind daca nu un mare realizator al actiunii (intriga e destul de previzibila si cu "morala"), cel putin un fin artizan al tuturor dedesubturilor psihologice pe care le analizeaza. Argumentul lui Nic. Iliescu pentru a-l rediscuta din alta perspectiva pe Filimon, implica si o scurta trecere prin criticii care i-au acordat atentie (evident, nu toti cei importanti si nu de la inceput!). Pana la urma demonstratia conduce spre un roman total, care combina mai multe paliere: picaresc, caricatural, pitoresc, realist, cu iz romantic si de imaginatie. Criticul pune "in tensiune si in context" - adica il aseaza pe Filimon in mijlocul epocii sale, fara de care nu-l putem intelege. Un initial "foiletonist" face pasul catre modernitatea jumatatii de veac XIX si vine inovator cu un romant care se mai poate citi cu placere si azi. Iliescu afirma in a sa punere "in digresiune si receptare" ca opera prima a lui Filimon e si un document literar esential pentru evolutia completa a literaturii nationale - sa ne gandim doar la tipologia declansata de Paturica si "apologetii" sai din cartile lui Duiliu Zamfirescu, Camil Petrescu sau Mateiu Caragiale. De altfel autorul merge mai departe cu demonstratia sa, spunand ca "partea a doua" a Ciocoilor poate fi considerata chiar "Craii de Curtea Veche" a dandy-ului fiu al lui Nenea Iancu. E o "propunere" interesanta pentru critica. Cap de serie pe un anumit mod de a privi si de a scrie, Filimon ramane un etalon de romancier, nu neaparat imitat dar continuat de unii prozatori din punct de vedere al constructiei caracterelor si al reliefarii unor istorii de moravuri: din pulpana personajului Dinu se naste o galerie de "monstri", de la Tanase Scatiul trecand prin Gore Pirgu si pana la recentii "Ciocoi cu bodyguard" ai lui Dinu Sararu. Fiecare epoca isi are "modelele" sale si nu putem face abstractie de sechelele ei in opera niciunui scriitor. Nic. Iliescu ne prezinta un autor pasoptist dintr-un unghi milenarist trei, vorbind despre fragmentarism si alternanta dizlocarii naratiunii, despre structura dramaturgica a unui roman"arhivistic" subintitulat sententios "sau ce se naste din pisica soareci mananca" si raportat de critic la... Gérard Genette (cine ar fi crezut? daca-l putem discuta prin prisma termenilor francezului de anizocronii, pauze descriptive, elipse si inventare rezulta ca Filimon este inca ACTUAL si a prefigurat multe elemente narative urmasilor sai literari). Paralela cu un alt "caz", Mateiu, nici el prea bine receptat la timpul sau dar redescoperit cu frenezie, dupa, este si ea pertinenta. Iliescu aduna la final si complexa lista a editiilor "Ciocoilor...", de la cea Princeps pana la editia critica a Operelor ingrijite de Mircea Anghelescu. "De la Nicolae Filimon la Dinu Paturica" - prin ochii lui Nicolae Iliescu - poate fi considerata si o mini-monografie a unui autor deloc "uitat" sau macar - prin calatoria printre judecatile de valoare ale tuturor comentatorilor sai - o secventa din panorama unui secol inca fascinant cu un "erou" savuros si atipic.