Dl Basescu pare sa fi uitat ca presa a avut un rol important in alegerea dumisale si a declansat un fel de razboi global - si neproductiv - cu aceasta.

Cei care au memorie isi vor fi amintind ca, in campania din 2004, presa n-a fost cel mai neutru actor public posibil. Mai putin media alocate politic, prin patronat, sau economic, prin contractele de publicitate, cam toata presa a sprijinit schimbarea de regim. Au fost jurnalisti si chiar redactii intregi care si-au parasit slujbele pentru ca nu au acceptat presiunile facute asupra lor de fostul partid de guvernamint prin intermediul patronatului si al publicitatii de stat preferentiale. Sprijinul presei pentru schimbare a fost, de altfel, legitim, dat fiind ca acele presiuni lezau valoarea esentiala a presei, libertatea. Spre lauda sa, regimul bicefal Basescu - Tariceanu a incetat presiunile sistematice asupra presei. Media publice au devenit mai credibile ca oricind in perioada postdecembrista, alocarea publicitatii de stat se face prin mecanisme mai transparente, iar presiunile politice vizibile asupra institutiilor de presa au incetat.

Cu toate acestea, presedintele, adus la putere si de o presa in cautarea libertatii, nu-si inceteaza atacurile asupra acesteia - jurnalistii sint „gaozari", iar toata presa e in mina „mogulilor". Presedintele i-a uitat pe „mogulii" straini de la destule ziare. In problema „gaozarilor" a raspuns fiecare dupa cum l-a dus capul, unii atacindu-l pe presedinte cu motiv ori fara. In cea a „mogulilor", d-sa a primit un raspuns scurt si clar de la dl Aidan White, presedintele FIJ: „Din cite vad, situatia de fata reprezinta un atac la adresa mogulilor media care influenteaza scena politica. Insa asta se intimpla intr-o democratie. Presa se afla acolo pentru a pune intrebari pertinente si poate avea, fara indoiala, o influenta. O presa libera si independenta face parte din structurile democratice ale unei societati, la fel ca si guvernantii alesi. Presa are rolul ei si trebuie lasata sa si-l indeplineasca, in mod profesionist si etic, fara interventii oficiale si politice". Sigur, nu toata presa e profesionista, exista jurnalisti certati cu etica, dar generalizarea e daunatoare, chiar si presedintelui, iar solutiile sint in interiorul presei, in autoreglementare, nu in exterior. Presa nu poate fi buna cind te lauda si rea daca te critica. E excelent ca e pluralista. Inca!

Inchei cu o marturie: scriu de peste doi ani in acest ziar, sub doua patronate, si niciodata nu mi-a spus cineva ce si cum sa scriu. E drept, am scris mai mult despre evenimente si probleme, nu despre persoane. Dar au aparut aici si „ode" dedicate presedintelui, si atacuri devastatoare, la limita pamfletului. Nici unele, nici celelalte n-au fost dictate de vreun „mogul".