Calitatea bunurilor de folosinta indelungata cade in responsabilitatea exclusiva a vinzatorului in prima jumatate de an de la transferul lor catre client. Concret, in primele sase luni de la cumpararea produsului, consumatorul nu trebuie sa demonstreze lipsa de conformitate, daca produsul se defecteaza, vinzatorul fiind obligat sa repare, sa inlocuiasca sau chiar sa rezilieze contractul, la cererea consumatorului.

La cerintele Uniunii Europene, in loc de certificate de garantie legala, vinzatorii trebuie sa incheie contracte de conformitate cu consumatorii, explica oficialii de la Protectia Consumatorilor. Acordarea lipsei de conformitate in cele sase luni este valabila numai daca consumatorul a respectat restrictiile in utilizarea produsului. Garantia din contractul de conformitatea se prelungeste pina la doi ani, insa dupa primele sase luni, consumatorul este cel care trebuie sa dovedeasca lipsa de conformitate a produsului.

Ramine si garantia clasica

In afara contractului de conformitate, agentul economic poate oferi o garantie suplimentara, numita si garantie comerciala. Pentru acest tip de garantie, consumatorul are posibilitatea de a negocia cu agentul economic. Aceasta poate fi mai mica sau mai mare de doi ani, durata acestui tip de garantie fiind un angajament luat de catre fiecare agent economic in parte.

Practic, conformitatea reprezinta un set minim de drepturi pentru client. „Un consumator care a cumparat, de exemplu, un televizor poate primi o garantie comerciala de un an, iar daca dupa un an televizorul se defecteaza, aparind o neconformitate, durata garantiei pina la doi ani se gaseste in contractul de conformitate", spune Marian Zoltea, presedinte ANPC. (O.M.)