Cine esti tu, Dragobete?!?

In ultima vreme, la fiecare sfarsit de februarie revine cu insistenta aceeasi dilema a romanului indragostit: Valentin sau Dragobete?

Sa fim mai occidentali sau sa pastram traditia cu radacina ei bine hranita de lumea satului si udata din cand in cand de cate un muzeu sau de cate un etnolog idealist care vede in traditiile romanesti identitate si identificare cu cei care nu mai sunt, cu stramosii al caror stil de viata incercam sa-l mai conectam la aparatele de supravietuire ale nostalgiei noastre de citadini la a doua generatie.

In fond cine este acest Dragobete care imparte luna februarie cu un sfant mai putin cunoscut la noi dar cu mare in voga in lumea americana? Sarbatorit la 24 februarie, zi consemnata in calendarul popular ca Ziua indragostitilor, fiind cunoscuta si sub denumirea de Cap de primavara, Dragobete, este mai ancorat in traditia zeilor antici ai dragostei - barbat chipes si navalnic, uneori reprezentat chiar de planta numita popular ""Navalnic"" cu multe proprietati terapeutice care fac aluzie la dragoste, un ,,zburator cu plete negre"" care bantuie visele celor indragostiti, la inceput de primavara, cand natura insasi reinvie, ursul iese din barlog cautandu-si pereche, pasarile isi cauta cuiburi, iar omul trebuia sa participe si el la bucuria vietii renascute dupa tenebrele iernii celei sterpe.

LOGODNA. Entitate mitologica asemanatoare lui Cupidon, Dragobete se considera a face parte din multitudinea de zeitati pagane care populau spatiul balcanic si danubiano-pontic, unde era si protector al animalelor, dar si al iubirii celor care se intalnesc si se logodesc, asa cum si pasarile ""se logodesc"" in aceasta zi. In ziua de Dragobete in satele romanesti se practicau multe credinte legate nu numai de dragoste si fertilitate, dar si de vindecare si renastere prin puterea naturii si a plantelor. Astfel, se spunea ca cine participa la aceasta sarbatoare avea sa fie ferit de bolile anului, si mai ales de febra, si ca Dragobetele ii ajuta pe gospodari sa aiba un an imbelsugat.

Inca de dimineata, tinerii, imbracati in haine de sarbatoare, se intalneau in centrul satului sau in fata bisericii si, daca timpul era favorabil, porneau cantand in grupuri catre padure sau prin lunci in cautarea ghioceilor si a altor plante miraculoase. Fetele strangeau viorele si tamaioasa, pe care le pastrau la icoane, fiind folosite apoi in diverse farmece de dragoste.

ZAPADA ZANELOR. In sudul Romaniei, fetele se intorceau in sat alergand, obicei numit zburatorit, urmarite de cate un baiat caruia ii cazuse draga. Daca baiatul era iute de picior si o ajungea, iar fata il placea, il saruta in vazul tuturor. Sarutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an, sau chiar pentru mai mult, Dragobetele fiind un prilej pentru comunitate de a afla ce nunti se mai pregatesc pentru toamna.

Femeile obisnuiau sa atinga un barbat din alt sat, pentru a fi dragastoase tot anul. Fetele mari strangeau de cu seara ultimile ramasite de zapada, numita zapada zanelor, iar apa topita din omat era folosita pe parcursul anului pentru infrumusetare si pentru diferite descantece de dragoste. In aceasta zi nu se sacrificau animale pentru ca astfel s-ar fi stricat rostul imperecherilor.

SARBATOARE. Muzeul National al Satului Dimitrie Gusti gazduieste in fiecare an sarbatoarea traditionala de Dragobete

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe