Practica intineririi look-ului

Fotografiile, m-am gandit bine la asta, sunt stafiile antume ale aparentei noastre. Strigoi lipiti intre filele timpului, pe care nostalgiile sau dorul de noi insine, visul tineretii instantanee le fac sa-si preia cu zvacnet sporadic sangele, de care au nevoie pentru a mai surade o data in numele vietii trecute. Parca am putea frana cu ochelile acestor pete de culoare, incremenite in apatia unui imprimeu, lunecarea neinduplecata a vietii catre raza ei intunecata. Parca am putea feri de judecata vremii fructul de carne in care ni se zbat anotimpurile, parca am putea evita rana uscata a ridului ori zbarcitura obrazului, ca un ogor lucrat pe ascunsul de ingeri noroiosi injugati la pluguri mohorate. Vrem sa captam tranzienta timpului intre chenarele conjuncturii, sa ne ferecam chipurile in ipostaze memorabile, in bratele carora abandonam, atipite, amintirile.

In copilarie, visul meu era sa devin cat mai degraba adult; ii pizmuiam pe tinerii ce se sarutau in vazul lumii, fara ca cineva sa strige dupa ei ca-s nerusinati, dar mai cu seama pentru lucrurile pe care-mi inchipuiam, chicotind alaturi de mucosii de varsta mea, ca le fac ei pe furis. Sa fiu ca oamenii mari, imi parea atunci, ca voi avea acces la toate secretele vietii si voi beneficia de toata libertatea. Cu cat inaintez in varsta, constat insa ca visul meu este sa devin tot mai tanar. Erou romantic al propriei nostalgii calarind manza nebuna a timpului. Oricat m-ar acuza de infantilism atletii resemnarii, vad cu amuzament ca nu sunt singurul manat de imbolduri atat de candide. Pentru a ma verifica, faceti acest experiment. Luati revistele literare si uitati-va la fotografiile unor figuri reputate ale momentului, apoi comparati-le cu chipurile lor reale, pe care le puteti vedea fie pe strada, pe la filialele USR, la ceremonii de decernare a premiilor, fie prin universitati, fie la televizor. Sau luati cartile recent aparute ale unor maestri chiar intre cei ce fac parte din decada excelentei noastre culturale, nume premiate, disputate si afectate de apoteoza mediatizarii, si comparati varstele. Pe coperta veti zari, de pilda, un june cu freza copioasa si licar de ambitii absconse jucandu-i in ochi; in timpul real, cel al facticitatii imediate, am zice, distinsa figura, convalescenta unui mit dezamorsat, isi duce prin amfiteatrele gloriei o chelie augusta pecetluita de grave asumari, ca o paine inteligenta coapta in cuptoarele metafizicii, oferita apetitului naprasnic pentru ganduri grele al studentimii.

Pe alta carte, sortita oarecum previzibil unui premiu, daca lumea nu piere in urmatoarele luni, purtandu-si succesul in nume, veti remarca, cocotat ca un hohot de ras in vazduhul bunei dispozitii, nici mai mult nici mai putin decat un flacau durduliu, sprancenat, cu buzele restante parca de la un avatar concupiscent, cu obrajii pufosi strajuiti de o pereche de perciuni impaciuitori, de ani '70, dar cu barbia plivita cum se cade. Cand colo, ce sa vezi, tanarul ce surade de pe coperta e de fapt un bunic jovial si ironic, ce injecteaza frecvent natiunea cu sapiente bine mangaiate de genii, invaluitoare ca murmurul inorogilor si bune ca vinul prieteniei. Daca mai vreti o incercare, comparati fotografia lui X din reviste - zdravan, rotofei, cu fruntea voinica magulitor inramata intr-un nimb de pilozitate, gata sa-l impinga pozna in limbul unei metafore zglobii - cu insul stafidit caruia-i dardaie barba in emisiunile culturale suta la suta garantate. E drept, zdravanul barbat din poza pare ales de destin sa escaladeze, prigonit de nimfe lacomitoare, dambul venusian al literaturii romane, sa-si invecheasca buchetul liric in triunghiul jilav al sonetinei aerisite; insa pe fermecatorul poet batraior, galbejit si fragil, ca o virgula inlacrimata, aninanta-n coada unui vers flacid, iti vine sa-l tratezi cu peltea, la un ceai si sa-l asculti lalaind din aburi prohibiti tamarete spurcate.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe