Tinind seama de paradigma epocii actuale, ma intreb sincer daca nu cumva este o nesansa sa te nasti din parinti intelectuali si sa copilaresti intr-o casa inzestrata cu biblioteca. Lecturile timpurii pot fi un ghinion biografic, ele provocind o mutatie intelectuala de pe urma careia nu-ti vei mai reveni niciodata. Ele te pot deforma definitiv, insuflindu-ti iluzia ca ar exista o ordine ideala a lumii si ca in numele ei merita sa traiesti demn. Cred sincer ca azi e un handicap sa ai o copilarie in cursul careia mediul iti poate intipari niste idealuri culturale. Idealurile acestea iti vor imprumuta o optica strimba in virtutea careia vei judeca lumea prin prisma mirajului lor, urmarea fiind ca, pe de o parte, vei privi lumea aceasta ca fiind cazuta dintr-o ordine ideala - iar de optica asta sufera orice filozof din lume -, iar pe de alta parte vei trage dupa tine o nemultumire continua fata de realitatea din jur.


Iar drama nu tine de amanuntul sufletesc ca te vei chinui mereu judecindu-ti aspru semenii si tresarind iritat la toate semnele de idiotenie umana, ci adevarata drama va sta in aceea ca tu nu te vei mai putea adapta niciodata lumii reale.