Daca spun ca autorul de azi este unul incomod, ati putea crede ca restul scriitorilor sint comozi.

Nu, comoditatea nu face parte din arsenalul scriitorilor. Devii scriitor atunci cind te incomodeaza toate intrebarile lumii sau macar o parte dintre ele. Devii scriitor atunci cind simti ca fara strigatele tale, fara framintarile tale, universul ar fi mai sarac. Dar Barthelme e incomod si in alt fel decit cei mai multi. El are de platit polite realitatii si de aceea o topeste si o toarna in forme nefiresti. „E postmodern" s-ar putea spune, desi aceasta eticheta s-a lipit de prea multe ori in ultimul timp pe carti care nu o justificau. Dar Barthelme e postmodern si in alt fel decit cei mai multi. E o lume suprarealista care pulseaza in cartea de azi. Si, desigur, incape si aici observatia ca Barthelme este un altfel de suprarealist, altfel decit ceilalti. Suprarealismul nu inseamna doar imaginea ceasurilor care se topesc intr-o pinza de Dali. Suprarealismul (lui Barthelme) este un fel de rafuiala cu noimele comune, cu banalitatea normalitatii si ajunge sa reaseze, intr-o alta coerenta, elemente ale realitatii. Aluziile culturale suculente, ascunse, adesea, fracturile temporale, scriitura contorsionata fac marca acestei carti. Nimic din ceea ce e imposibil nu se poate sa nu se poata - cam asta ar fi atitudinea rebela a scriitorului pe care „Cotidianul" vi-l strecoara astazi in biblioteca. Pregatiti-va sa primiti „Regele". Care nu e despuiat, ca-n vechea poveste cu hainele cele noi, ci, dimpotriva, e imbracat in haina de gala a ciudateniei.

Citeste mai mult: