Consumul de sapun pe picioare de locuitor

CA SA VEZI CUM E VIATA, imi spune o muzeografa din provincie, care a plecat ca ""umplutura de elita"" la un congres si a revenit cu cateva imprieteniri internationale prestigioase. La congrese, somitatile tin nasul sus. Slaba nadejde sa le poti aborda. Si chiar daca reusesti, dialogul e conventional, nu duce nicaieri. Daca insa dai de ele in holul pentru fumatori al toaletelor, se schimba treaba. Aici, cu tigara-n gura si cu neasteptatul sentiment de solidaritate, pe care-l naste ostracizarea, intri usor in vorba. Noi, marginalizatii de la toalete - i-am zis unei directoare de la Londra, altfel o persoana foarte distanta - o sa dam lumea peste cap. Ai dreptate - mi-a raspuns ea mai mult decat amabila, oferindu-mi si o carte de vizita cu telefonul de acasa - suna-ma cand ai chef sa fumam o tigara la telefon.

STATISTICILE CONSUMULUI DE SAPUN pe cap de locuitor sunt incomplete. Adevarul intreg il avem din statisticile consumului de sapun pe picioare si pe funduri de locuitor.

URMASII unui artist pictor publica, intr-un volum comemorativ, o parte din cele cateva sute de bilete agatate de cuiul din usa atelierului acestuia de toti cei care-l cautau si nu-l gaseau la lucru. Te intrebi, citindu-le, nu de continutul lor, ci de grija cu care defunctul le-a pastrat. Exista oameni care creeaza importanta lucrurilor. Vad intelesuri acolo unde noi nu vedem decat functiuni. Pe un petic ingalbenit de hartie, pe care scrie ""Trec a patra oara si tot nu dau de tine"", aflam prima fraza a unui roman al tuturor neimplinirilor. Unora nu le ies nici lucrurile banale.

DRAMA celui caruia, de foarte tanar, fetele i s-au adresat cu dumneavoastra. Nu numai fetelor le era peste mana sa-l tutuiasca, dar si lui ii venea foarte greu sa le-o ceara. Poti sa te minti, socotind ca e vorba de respect, dar nu e respect.

CAND COMENTAM dificultatile de adaptare la felul de viata pe care-l traim dupa 1990 pierdem din vedere situatia unei categorii semnificative de inadaptabili. Mai semnificativa decat toate celelalte, care au produs multimi de esuati: ziaristii din presa comunista. In 1953, la infiintarea Scolii de
literatura, unde erau admisi
numai tineri cu originea sociala sanatoasa, Sadoveanu li s-a adresat ""sanatosilor"" astfel: ""Trebuie sa stiti ca de aici vor iesi
scriitori numai cei care au intrat scriitori. Jurnalistica e si o competitie. Multora libertatea si competitia nu le priesc"". E straniu, dar sunt mai multi ziaristii de ieri, decat cetatenii de rand, care tanjesc dupa ""vremea lui Ceausescu"". Ce, vrei sa spui ca tie-ti place harababura de azi? - ma ia la rost un fost coleg. Ca si cum trebuie sa-ti placa subiectele. Mi-ar fi placut sa scriu despre
Congresele PCR, daca puteam
sa spun tot ce gandeam.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe