Descrierea lui Graves este cat se poate de potrivita avand in vedere originile clasice ale muzei. In Grecia antica, cele noua muze erau zeitele artei care le furnizau artistilor inspiratia necesara. Ele reprezentau intruchiparea femeii perfecte, a carei frumusete, inaccesibila, devenea sursa de inspiratie. Si intr-adevar, munca unora dintre artisti a devenit mai prolifica in apropierea unor femei frumoase.
Edie Sedgwick
Artistul american Andy Warhol a intalnit-o pe Edie Sedgwick (1943-1971), cea mai importante dintre muzele sale, in 1965. Frumusetea izbitoare a acesteia l-a fermecat pe Warhol iar cei doi au fost o vreme nedespartiti. Tot frumusetea lui Sedgwick a reprezentat sursa de inspiratie pentru melodia "Femme Fatale" a lui Lou Reed, dar si pentru "Blonde on Blonde" a lui Bob Dylan. Sedgwick este insa doar una din o legiune intreaga de femei care i-au inspirat pe unii din cei mai importanti artisti, scriitori si muzicieni ai lumii.
Zelda Fitzgerald
Sotia scriitorului F. Scott Fitzgerald era considerata drept incarnarea perfecta a tinerei din anii '20. Zelda a fost o reala sursa de inspiratie pentru sotul sau, acesta "construind" cel putin doua dintre cele mai cunoscute personaje literare ale sale dupa sotia sa: Daisy Buchanan din "Marele Gatsby" si Nicole Diver din "Blandetea noptii". In 1930, Zelda sufera prima cadere nervoasa, petrecandu-si urmatorii 17 ani din viata prin spitalele de psihiatrie. Moare la varsta de 47 de ani intr-un incendiu produs la spitalul psihiatric din Ashville, Carolina de Nord, alaturi de alti opt pacineti.
Alma Mahler
Frumusetea austriecei Alma Mahler (1879-1964) a fost un adevarat izvor de inspiratie pentru artisti care au devenit reprezentativi in domeniul lor: compozitorul Gustav Mahler, arhitectul Walter Gropius, scriitorul Franz Werfel, pictorii Oskar Kokoschka si Gustav Klimt. Acesta din urma apare mentionat la "capitolul" primul sarut, parintii celor doi fiind foarte buni prieteni de familie, in timp ce Mahler, Gropius si Werfel i-au fost si soti (in aceasta ordine), fiecare fiind inselat de catre Alma cu urmatorul.
La un an dupa moartea lui Mahler (pe care-l inselase deja cu Gropius), Alma incepe, in 1912, o pasionala poveste de dragoste cu pictorul de origine ceha Oskar Kokoschka. Cea mai faimoasa lucrare a acestuia, pictura "Bride of the Wind" (Mireasa Vantului), a fost inspirata de relatia sa cu frumoasa austriaca. S-au despartit dupa doi ani. Este de notorietate gestul lui Kokoschka de a-si comanda o papusa, in marime naturala, care semana cu fosta sa iubita in cele mai mici detalii. La vremea respectiva au existat si barfe conform carora, Kokoschka era vazut adesea la un teatru din Viena in compania papusii sale.
Dora Maar
Picasso a intalnit-o pe fotografa si pictorita franceza Dora Maar (1907-1997) la Paris, in 1936, pe cand ea avea 28 de ani iar el 54. A fost fascinat de personalitatea puternica si sumbra a acestei brunete senzuale care vorbea fluent spaniola. Tumultuoasa lor relatia a durat aproape noua ani, timp in care a realizat schite si picturi ale "tristei" Dora, pe care o numea "muza sa privata". Intr-adevar, Dora Maar era "femeia inlacrimata", asa cum ii spunea artistul, din multe puncte de vedere. Ea suferea enorm din cauza instabilitatii sentimentale a lui Picasso, era geloasa pe nevasta artistului, Olga, dar si pe amanta acestuia, Marie-Thérèse Walter, care-i nascuse o fiica. Suferea mai ales pentru ca era sterila. Picasso spunea la un moment dat ca ii este imposibil sa controloze tristetea chinuitoare care razbatea din portretele realizate Dorei. "Am pictat-o ani de zile in cele mai torturate forme, urmand o viziune care ma forta sa fac asta", spunea artistul. Maar a pastrat lucrarile lui Picasso pana la moartea sa in 1997. In 2006, unul din portretele sale, "Dora Maar au Chat" a fost vandut la licitatie cu suma record de 95 milioane de dolari, devenind a doua cea mai valoroasa pictura vanduta vreodata la licitatie. Din pacate rolul de muza a lui Picasso a eclipsat pana la disparitia completa calitatea operei fotografice si picturale ale Dorei Maar.
Pattie Boyd
Supermodelul britanic a reprezentat sursa de inspiratie pentru unele din cele mai frumoase cantece de dragoste din ultimii 40 de ani. S-a casatorit cu George Harrison in 1966, perioada in care formatia acestuia, Beatles, se afla pe culmile gloriei. Boyd a fost cea care l-a inspirat pe Harrison sa compuna una dintre cele mai faimoase melodii ale Beatles, "Something", despre care Frank Sinatra spunea ca este "cel mai frumos cantec de dragoste din toate timpurile". Dupa ce Pattie l-a parasit, Harrison a negat vehement ca ea ar fi fost muza lui. In timpul mariajului cu Harrison, Boyd i-a cazut cu tronc si lui Eric Clapton, bun prieten cu sotul sau. Din suferinta provocata lui Clapton de aceasta iubire imposibila pentru sotia bunului sau prieten a rezultat una din cele mai celebre melodii ale sale, Layla. Se pare ca tot aceasta dragoste neimpartasita l-a facut pe Clapton dependent de heroina.
Si totusi imposibilul s-a produs: repetatele infidelitati ale lui Harrison au dus la destramarea casniciei sale. Pattie Boyd a divortat de Harrison in 1977 si s-a casatorit cu Clapton in 1979. Cu un an inainte, pe 7 septembrie 1976, Clapton compusese "Wonderful Tonight" in timp ce o astepta pe Pattie pentru a merge impreuna la petrecea anuala a sotilor Paul si Linda McCartney. Cu toate ca l-a parasit pe unul pentru a fi cu celalalt, Harrison si Clapton au ramas foarte buni prieteni. Clapton si Boyd au reusit ani de zile sa pastreze aparentele, pozand intr-un cuplu perfect, in ciuda numeroaselor aventuri extraconjugale ale muzicianului, violentei si dependentei de alcool. Muza pe care o dorise si asteptase atatia ani de zile a divortat in 1988. La randul lor, John Lennon si Mick Jagger recunosteau, in anii '80, ca au fost indragostiti de Pattie si ca au incercat in zadar ani de zile s-o seduca.
Simonetta Cattaneo
A fost cea mai frumoasa femeie a vremurilor sale. Lorenzo de Medici organiza banchete somptuoase in onoarea frumusetii ei. Pulci si Poliziano i-au compus poeme marete acestei femei de care tinerii barbati se indragosteau la prima vedere. Unul dintre acestia a fost chiar pictorul Sandro Botticelli pentru care uluitoarea Simonetta Cattaneo (1453-1476) personifica frumusetea si divinitatea. Mandra de aspectul fizic pe care i-l harazise natura, ea i-a ordonat lui Botticelli: "Voi fi Venus a ta. Trebuie sa ma pictezi intrupandu-ma din valurile marii". Iar pictorul s-a conformat.
Cattaneo s-a casatorit cu nobilul Marco Vespucci (un var indepartat al celebrului explorator florentin Amerigo Vespucci) la varsta de 15 ani. Prin intermediul familiei sotului sau, ea l-a cunoscut pe Boticelli, care a imortalizat-o, printre altele, in "Palace si Centaurul", "Venus si Marte", "Primavara", "Nasterea lui Venus". Desi s-a sugerat ca Simonetta Cattaneo ar fi devenit amanta lui Botticelli (tanara apare goala in aproape toate picturile lui), acest lucru este putin probabil, dupa unele pareri, atat din cauza statutului ei social proeminent, cat si a faptului ca artistul avea probleme in abordarea femeilor. Cattaneo a murit la varsta de 22 de ani, in urma unei tuberculoze pulmonare, dar Bottcelli a finalizat capodopera sa "Nasterea lui Venus" la noua ani de la decesul muzei sale. Pe patul de moarte, in 1510, Botticelli a cerut sa fie inmormantat la picioarele Simonettei.