Un articol din Constitutie demonstreaza viziunea parohiala a actualei clase politice romanesti.

Dintre pasajele actualei Constitutii care atenteaza la ratiune si la traditiile noastre incercati art. 3 (par. 4): „Pe teritoriul statului roman nu pot fi colonizate populatii straine". Constitutiile socialiste din 1948, 1952 si 1965 nu mentioneaza aceasta interdictie, probabil pentru ca planul era de a transforma oricum Romania intr-o colonie sovietica. Prevederea isi are originea in textul Constitutiei din 1866. Interesant, ea nu apare in „Legea fundamentala" promulgata de Cuza, in 1864. Nici nu avea de ce. Chiar daca secolul al XIX-lea este vazut ca timp al nasterii „statelor nationale", realitatea e ca el este si unul al marilor miscari de populatie. Modernizarea Romaniei este de negindit fara contributia strainilor care s-au asezat aici. Uneori singuri, alteori in valuri. Anghel Saligny a fost fiul unui alsacian, Carol I era neamt, iar mama lui Henri Coanda era frantuzoaica. Mauriciu Brociner, cel care a comandat soldatii care au cucerit reduta Grivita, era evreu. Valea Prahovei pastreaza si acum ceva din farmecul caselor cu aer tirolez decorate de pietrarii italieni. In secolul XX au venit, in numar mare, armeni, aromani si polonezi. In istoria Tarilor Romane vedem cum domnii sau clericii se ingrijeau adesea sa aseze grupuri intregi si sa le inzestreze cu paminturi. In Evul Mediu s-au stabilit aici sasii si svabii.

Nu neg importanta spiritului national sau a celui local. Dar Europa civilizata - ca sa nu mai vorbesc de locuri precum Statele Unite sau Canada - este, in buna parte, rezultatul sincretismului cultural facut posibil de coloni si imigranti. Spinoza provine dintr-o familie de evrei portughezi stabiliti la Amsterdam, suedezii s-au asezat in Finlanda, Venetia a colonizat bazinul Mediteranei, iar Elvetia ceasornicarilor nu ar fi fost posibila fara protestantii francezi goniti, in masa, de persecutiile religioase. Milioane de oameni muncitori si talentati si-au gasit caminul in alte tari, uneori dindu-le ceva esential identitatii lor. Turnul cu Clopot de la intrarea in Kremlin e opera unui arhitect scotian, ca si faimosul Pod cu lanturi de la Budapesta.

Unii dintre acestia au ajuns si in Tarile Romane si au schimbat societatea: ingineri francezi, negustori sirbi sau institutori germani. Adevarul e ca, daca ne luam dupa un slogan marginit cum a fost acel Prin noi insine!, probabil ca ne-am fi fugarit si acum cu ciomegele, unii pe altii, prin Codrii Vlasiei. Ceea ce ii trebuie Romaniei, acum, e nu doar un plus de reforma, ci si un plus de civilizatie. Asta necesita o politica inteligenta de imigrare si chiar de colonizare. Profesori universitari, bancheri, bucatari sau manageri: aduceti incoace nemti, englezi, norvegieni sau japonezi! Si, intre timp, sa nu mai credem orice prostie dintr-o Constitutie adoptata prin frauda in 2003. Daca imparatul Traian ar fi respectat-o, poporul roman nici nu ar mai fi aparut.