Intr-o singura luna s-au conturat clar trei referendumuri, dupa ce, timp de 17 ani, singurele experiente de acest gen au fost cu ocazia modificarilor la Constitutie. In acelasi timp, societatea civila da semne de maturizare.

Timpuria primavara politica pune in fata alegatorilor trei chemari generale la urne, pe linga momentul electoral europarlamentar. Referendumurile prefigurate sint: al puterii, cel pentru votul uninominal, al opozitiei, pentru suspendarea presedintelui, si al societatii civile, pentru introducerea interdictiei de casatorie intre homosexuali. Fiecare contureaza in alt fel scena publica. Referendumul pentru votul uninominal, propus de presedinte, este corolarul luptei de la virful piramidei puterii. Felul in care presedintele Romaniei a anuntat acest referendum a semanat mai degraba cu o razbunare pe clasa politica, decit cu intentia de a onora o promisiune facuta electoratului. A fost o noua demonstratie de forta, Traian Basescu gasind printre articolele Constitutiei pe acela care il valideaza ca presedinte-jucator. Seful statului a jucat la limita, obligind parlamentarii sa-i accepte regulile.

Parlamentarii nu se lasa nici ei mai prejos. Opozitia isi are referendumul ei, la care converteste, pe zi ce trece, tot mai multi senatori si deputati ai puterii. Suspendarea presedintelui este cartea pe care mizeaza opozitia, pentru a-si repara onoarea distrusa in urma cu doi ani cind Basescu a luat puterea dintr-o parte si a dat-o in cealalta, dupa bunul sau plac.

Al treilea referendum este surpriza sezonului. El vine oarecum din neant, dar este cel mai aproape de finalizare. Dincolo de dezbaterea privind fondul problemei, daca este sau nu necesara introducerea interdictiei casatoriei intre homosexuali, se afla o realitate la care politicienii ar trebui sa priveasca cu foarte mare atentie. Este pentru prima oara, in istoria postdecembrista, cind populatia isi gaseste alti vectori decit parlamentarii, pentru a-si promova initiativele. E un semn ca intre interesele electoratului si cele ale oamenilor politici nu mai exista convergenta. Pe de-o parte, demersul poate fi indicatorul unei cristalizari a societatii civile, care contrabalanseaza astfel circul politic, pe de alta, poate fi o sanctiune aplicata politicului, dupa ce ani buni acesta a folosit surdina in a sustine temele majore ale populatiei in Parlament. Si, daca ar fi sa extindem zona de analiza a felului in care societatea civila incearca sa se contureze institutionalizat in spatiul public, nu putem sa nu observam o anumita maturizare. Sint tot mai multe actiunile in care sint implicati oameni de rind, prin diverse organizatii, pentru sustinerea unor cauze aparent fara legatura cu politica, dar care privesc viata de zi cu zi.

Oricum ar fi, toate cele trei referendumuri sint interpretate ca o nevoie de schimbare. Un semn ca si lumea politicii trebuie sa paseasca intr-o alta era. A uneia mai aproape de alegatori.